Dupa Dan Puric, moda Lucian Boia loveste Romania. Tapalaga si Tolontan sub anestezia istoricului

Dec 20th, 2012 | Categorie: Editorial

Lucian Boia nu are telefon mobil. A intrat de ceva ani in cercul restrans si elitist a lui Liiceanu, Patapievici si Plesu. Alaturi de ultimul a aparut, zilele astea, intr-o emsiune la PRO TV. A scris o carte excelenta si inca una buna, apoi tot mai multe care nu pot depasi statutul de variatiuni pe aceeasi tema (cea initiala). O treaba similiara a patit si Mircea Cartarescu, cel care dupa Nostalgia si prima parte din Orbitor s-a cam oprit din scris.

Inteleg ca editorii trebuie sa mulga cat pot de mult si intr-un timp record scriitorii la moda sau, daca vreti, pe cei aflati in gratiile publicului larg. Ca si Cartarescu, Djuvara, Plesu sau Liiceanu, istoricul Lucian Boia este un scriitor la moda si asta nu e un lucru rau. Cand insa, trei editorialisti, in numai o saptamana, apeleaza la citate din opera lui Lucian Boia pentru a da verdicte, ori pentru a-si consolida si argumenta ideile inseamna ca istoricul a devenit mai mult decat o moda. A devenit un clasic. Si acest lucru, data fiind opera sa, nu este tocmai in ordine.

Vlad Mixich scrie despre “Rezultatul alegerilor din colo de politica” argumentand cu citate din Lucian Boia. Andrei Craciun zice in Adevarul ca “Nu Romania e de vina” si aduce in favoarea acestei idei citate din Boia. Craciun zice direct – “istoricul are dreptate pana la capat”. Deci nu mai e cale de intors. Mi-am zis ca o fi o simpla coincidenta si cei doi analisti imprumuta acelasi carti de la unul la altu cand ce sa vezi: redactorul sef al unui ziar de sport Catalin Tolontan titreaza: “Scoateti o foaie de hartie: povesti cu Patriciu si Basescu (iar Basescu???)”. Iar Dan Tapalaga a scris, de curand, un eseu intins pe marginea aparitiei ultimei carti semnata Lucian Boia. Cu rasfrangerile de rigoare asupra societatii de azi.

Inteleg ca in istorie ne-am cautat mereu de un tatuc, un erou salvator, dar nu credeam ca ne vom cauta, in cele din urma si un istoric salvator care sa ne spuna fara echivoc cum stam cu poporul si devenirea lui. Nu e cam mult pentru un popor? Sau mai degraba prea putin?

Am ajuns sa citim aceeasi carti?

Sa mestecam aceleasi idei?

Avem nevoie de verdicte fara echivoc?

Citim editorialisti care, la randul lor, citesc aceleasi carti?
Cand am citit prima oara “Istorie si mit in constiinta romaneasca” (Humanitas, 1997), cartea care l-a adus pe Lucian Boia in atentia publicului larg si care a devenit un best-seller, am cazut in cur de admiratie.

Apoi, am citit “Mitologia stiintifica a comunismului” si “Romania, tara de frontiera a Europei” si am vazut ca ideile sunt cam aceleasi. Pe acelasi filon seducator a scos, de curand, o carte, in aceeasi nota argumentativa, dar adusa la zi si intitulata: “De ce este Romania altfel?”.

Cu toate acestea, de ce ramane Lucian Boia seducator? Pentru ca are o metoda de la care nu se abate: demitizeaza istoria romanilor. Ne spune, cu argumente, ca nu suntem ceea ce ni s-a tot bagat in cap ca am fi: de straja crestinatatii, singuri impotriva tuturor urgiilor (otomane, sovietice), nici macar nationalisti, ci mai degraba iubitori ai propriului interes, nu credinciosi, ci mai mult bigoti, nu ospitalieri, ci mai degraba intoleranti. Adica, ne coboara si ne da cu curu’ de pamant si cu dintii de bordura si asta ne place in draci. Ne seduce. E poate in sangele nostru sa ne dea fiori de fericire mai degraba faptul ca suntem ultimii (in Uniunea Europeana, la consumat pasta de dinti sau sapun etc), mai degraba decat faptul ca suntem primii (la nu stiu ce olimpiada spre exemplu). Mai bine murim demni, decat sa castigam siret (desi si mitul asta il demoleaza Boia).

Boia are si metehnele lui, dar astea sunt pe gustul nostru: nu prea are nuante, ceea ce ne da posibilitatea de a-i inghiti ideiile fara sa chibzuim prea mult. Merge cu democratia aparand-o pana in panzele albe si inapoi. Ii gaseste valorile infailibile.

Cand in semestru al doilea al mastersului de Istorie a mentalitatilor la care am participat i-am zis profesorului Lucian Boia ca americanii nu exporta doar democratia ci si terorism de stat, mi-a zis ca de ce nu merg sa ma operez in Afganistan cu ata si ac. Ca afganii, fara democratie, cam tratatia asta medicala mi-ar putea-o oferi. Sigur ca Boia avea alte argumente dar probabil a considerat ca nu merita efortul. Am dus si eu afrontul pana la capat si nu m-am mai dus la cursuri. Nu regret.

Editorialistii si comentatorii care imbratiseaza azi in draci (asa cum am aratat mai sus) ideile lui Boia o fac pentru ca e in sangele nostru si al publicului sa jubileze in fata nereusitelor si a defectelor acestui neam. Multi il iubesc pe Emil Cioran pe aceleasi considerente.

Cioran, insa, a avut ragazul si luciditatea sa spuna la un moment dat ca “daca nu as fi roman decat prin defecte si tot as iubi aceasta tara impotriva careia sunt inversunat dintr-o nemarturisita iubire”. Boia mai are timp sa o faca.

Petre Badica

 
Tags: , , , , , , , , ,

Leave a Comment

*