Călătorii. Locul unde înţelegi că în America de Sud, PERU este ŢARA ALEASĂ

Iul 15th, 2013 | Categorie: Călătorii, Editorial

Nu aş fi scris despre un oraş pe care nu vi-l recomand ca destinaţie turistică dacă nu ar fi avut un element definitoriu. Vorbim de un oraş de graniţă, munictoresc şi cu, vorba poetului, „un centru intim şi cochet”. Presupând că eşti un backpacker care are privilegiul de a străbate câteva state din America de sud, acest prim oraş de graniţă din sudul statului Peru îţi oferă o revelaţie de-a dreptul miraculoasă pentru partea de sud a continentului.

foto: Petre Badica

foto: Petre Badica

de Petre BĂDICĂ

 În Tacna îţi dai seamă că Peru este ţara aleasă dacă eşti obligat să alegi o singură ţară din America de sud ca destinaţie turistică ori de vacanţă. Sigur, te vor lovi în cap şi turmenta Arequipa, Nazca, Cusco, Lima, sau plajele din nord din Trujillo sau Piura. Venind, însă, cum am făcut-o eu din Argentina străbătând Chile, la Tacna am avut sentimentul de dezgheţ, de acasă. Argentinienii sunt ca nemţii, ştiu că sunt regii continentului (mai mult decât brazilienii), chilienii se comportă cu tine corect, exact cum ar trebui să o faci cu un turist – ia-le banii şi fă-i să se întoarcă.

Ei, peruanii, sunt altceva. De la San Pedro de Atacama la Arica (oraş paralel cu Tacna – cam cum e Ruse cu Giurgiu) am stat lângă un indian (peruan) cum doar în filme am mai văzut – creol spre negru cu un păr lins negru şi foarte lung. A încercat să mă convingă, ore în şir cât a fost drumu de lung, că trebuie să mă abat pe la Cusco unde el are o casă şi eu sunt invitat (a fost singura persoană căruia am avut curaj să îi încredinţez rucsacul până m-am dus la baie). Mi-am dat seama că pornirea lui nu era atât o scânteie de ospitalitate. Mai degrabă, indianul se simţea ofensat în propriul său orgoliu că am venit de departe, la el în ţară, şi nu văd o minunăţie de loc (nu mai aveam, timp, nici bani).

arica1Tot la Tacna am plătit 5 dolari pentru o ciorbă, un fel doi uriaş din pui, o bere şi un desert. Tot cinci dolari costa o bere la litru într-o bodegă mediocră din Buenos Aires. Şi tot aici, în piaţa mare, într-un bar unde am luat o îngheţată am avut sentimentul că, da, culoarea pielii contează.

În Tacna, am intuit că Peru ar putea fi pentru mine acea ţară care pentru Gauguin a fost Tahiti. Şi tot la Tacna am auzit pentru prima oară sloganul turistic al acestei ţări: „Orgullo peruano”: para estar siempre orgullosos de nuestra Patria y llevarla con nosotros donde vayamos”.

Slogan obraznic de ţară nu mare dar mândră, cu plaje nesfârşite, minunate, preţuri ca la Tecuci, oameni calzi şi negrăbiţi.

 Dracu ştie ce e de văzut în Tacna. Desigur catedrala din centru, cu cei câţiva pantofari, străduţele cu inscripţii care amintesc de Războiul Pacificului, oameni curioşi care întorc capul după aparatul tău foto.

Numeroase hoteluri-hosteluri se găsesc în apropierea autogării, iar preţul pentru o noapte de cazare este de 15 dolari.

 arica2RECOMANDARE. Dacă veniţi din Chile nu luaţi chiar primul autobuz spre Cuzco sau Arequipa. Trageţi-vă sufletul câteva ceasuri la Tacna. De la staţia de autobuz în centru, pe jos faceţi 20 de minute.

 

 

arca4

 
Tags: , , , , , , , , , , ,

Leave a Comment

CAPTCHA
*