Neuronii trebuie purtați, rar, doar duminca sau de sărbători

Oct 17th, 2013 | Categorie: Editorial, La obârşii

Neuronii ramaneau pe fotoliu, cuminti, cu o carte de rugaciuni in mana. Credinciosi, oamenii ii lasau in siguranta acasa, in cea mai frumoasa camera. Constienti fiind ca sunt pretiosi, ii foloseau rar, doar la zile mari, ca pe becuri, asa dintr-un principiu taranesc, din cauza ca ei consuma.

Taranu’ crede ca tot ce se foloseste intens se si uzeaza mult mai repede.

autostrada.bunde Mircea FILIMON

Taranii plecau la o bere liberi si usori. Asta dupa ce veneau de la sapa sau in zilele de sarbatoare. Horcaind mecanic isi mangaiau pe spate plamanii care stateau ghemuiti in scrumiera si latrau multumiti, satui si fericiti de la tabacul puturos. Oamenii se intorceau perfect in timp si deveneau vanatori culegatori. Dupa ce culegeau suficiente halbe de bere incepea vanatoarea nevestei care se ascundea socata si stimulata mental, pe bune! De cand se stie romanul se luptat cu nevasta lui, pentru patria lui, crasma.

Crasma e locul unde incep visele si se fragmenteaza ca niste cioburi. Incepea lupta si antrenamentul cu nevasta si la nevoie si cu copii. Munca fizica, saracia, incapacitatea de a gusta libertatea. Libertatea are gust dulce, carnos ca o capsuna coapta rosu inchis. La sat, din pacate, nimeni nu revendica asta. Nimeni nu stie ce gust are libertatea, daca faci un sondaj de opinie lumea plictisita iti va povesti de purcei, de fin, de Dumnezeu ca nu da ploaie.

Ideile nu au gust, o sa spuna. Filosoful o sa spuna ca nu se vad, dar au un parfum al lor. Libertatea in saracie nu are nici o valoare. E nula. In Africa, negrii mor de foame, liberi. O gramada de maimute sunt mai fericite ca ei. In Romania mor oamenii de foame. La sat, la oras.

Beneficiile libertatii sunt multe. Demnitate, da’ nu cu stomacul gol. Educatie, da’ nu de la un guvern ticalos. In schimb, cerseala. Supravietuire. Decadenta, apoi, la urma prostie. Si deznadejde. Satul e un cadavru politic care functioneaza cu galeti. Libertate livrata cu galetuta. Fiecare mic muiat in mustarul pardidelor e ca un stilou muiat in cerneala indiferentei cu care semnam condamnarea nostra la inchisoare. Ne condamnam singuri. Fara securitate, fara informatori, fara partizani prin munti. Pur si simplu suntem atat de saraci si am fost mereu asa, incat daca libertatea ar avea un pret, babele ponosite ar vinde-o la margine de drum.

Ar zice, cu durere, mama: eu ce sa fac cu ea, ca nu am ce baga in foc. Nu am ce baga in frigider, de fapt nu am nici frigider. Si nu e vorba de fericire, a nu se confunda libertatea cu fericirea. Imi spun mereu asta, da ce folos. Repet mereu, ma incurajez, inchid ochii si spun ca sunt liber. Lepad toale murdare, lanturi de indiferenta si cad si ultimele piei murdare de pe mine, ca se zice ca romanu are vreo sapte, peste pieptu-i de arama coclita si nespalata. Si apare corpul de lumina transparenta, dar nici asta nu imi apartine, ca Dumnezeu imi trage cu ochiu, ca e al lui.

Tata imi spune mandru si sigur pe el ca e bogat, ca are ce manca si ce bea. Deci e liber. Eu ii spun ca si un puscarias are ce manca si ce bea si tot liber se crede. Faptul ca suntem vii, nu inseamna nimic. Occidentul ii astfel pentru ca oamenii au vrut mai mult si au obtinut asta. Noi nu ca nu vrem, dar suntem lesinati de foame si abia ne taram corpurile hacuite de rani. Rani care s-au facut de la minciuni, propaganda si lacomie.

Ce sa mai pilesti securea aia de razboi, s-o ascuti, sa le crepi capu, daca mainile tremura de neputinta! Piata Universitatii, studentii stiu. Iliescu stia bine si el. Dar, votati, votati! O bata-i Dumnezeu ca tot ei au iesit…. (…) in sat, la poarta crasmii, tinarul betiv plange si suspina, injurand de toti Dumnezeii. E ca un mason aspirant, vrea initierea la sfatul batranilor alcolisti profesionisti. Se tavaleste pe jos, mort de beat. Moartea sta jos in usa carciumii si rade de el. In curand ii va manca ficatelul in sos de ciroza. La sfatul batranilor alcolisti e liniste. Se recita poezii patriotice. Tiganii pribegi se ridica in picioare si aplauda miscati de forta de caracter a acestor bravi romani. Si pleaca in departari cu neuronii furati de prin casele oamenilor.

Citeste de acelasi autor:

Fiecare țăran poartă în raniță ghioaga de cioban

Mama

Copilăria rămâne Paradisul pierdut

Prietenia câinelui, mia sinceră decât a omului

Mărturia unui român plecat de acasă – de ce nu pot iubi Italia

Eu cred că moartea s-a născut la sat

 Libertatea de a căuta pe Dumnezeu

Mai am ceva de greșit – să mă nasc

De ce iarna nu e ca vara. Un copil de pe malul Mureșului a găsit răspunsul

 

 
Tags: , , , , ,

Leave a Comment

CAPTCHA
*