Cum se trăia la grof. Fiul Eory Laszlo și o slujnică româncă răspund după 70 de ani

Dec 1st, 2013 | Categorie: Editorial, La obârşii

Doi oameni pe care astăzi îi punem, tot mai adesea, de o parte și de alta pe baricada istoriei vorbesc despre  rolul pe care nobilii maghiari l-au avut în Transilvania de dinaintea venirii comuniștilor. Desigur, ei se exprimă emoțional, în urma unei experiențe singulare, și nu cu judecata rece a unui istoric.

Eory este fiul grofului Laszlo Lazar din Lăpușnic. Rozalia Gheorgiu a slujit pe domeniul celor doi acum șapte decenii.  

Domeniul de la Lapusnic al grofului Lazar astazi

Domeniul de la Lapusnic al grofului Lazar astazi

In noaptea de 2 spre 3 martie 1949, Laszlo Lazar, parintii, sotia si cei trei copii ai lui, printre care si Eory Laszlo, au fost izgoniti de pe domeniul de la Lapusnic. S-au trezit in numai cateva ore saraci si ai nimanui. Evacuarea proprietarilor s-a facut in forta, iar familia nu a avut voie sa ia nimic la plecare.

“Chiar a doua zi, tata a luat drumul puscariei. Marea sa vina a fost ca i-ar fi platit in plus pe angajatii de la castel. Intr-un decret dat in ‘47 se stabilea cu ce suma trebuie remunerat muncitorul din agricultura. Tata avea 200 de hectare, livezi si un conac la care erau angajati 21 de oameni. Muncitorii au zis ca nu pot trai cu banii astia si vor sa fie recompensati ca si pana atunci. Anual, fiecare angajat de la conac primea lemne de foc, locuinta de serviciu, petrol pentru lampa, bocanci, miel, porc, cas, lapte. Tata le-a mai dat si bani in contul a 100 de kilograme de grau”, povesteste Eory Laszlo, care la proces avea 7 ani. Tatal sau, Laszlo Lazar, a stat inchis trei ani si jumatate ca detinut politic la Deva, Aiud si Gherla. In ‘52 a iesit din puscarie. A muncit tot restul vietii ca inginer agronom.

“Tata era angajat la conac”

De cealalta parte a firului povestirii traieste Rozalia Gheorghiu, astazi in varsta de 84 de ani. Am gasit-o la Ilia, o comuna din apropierea Devei, exilata la ultimul etaj al unui bloc construit intr-o vreme in care comunistii voiau sa mute taranii de la sate in blocuri. A trait pana la varsta de 13 ani la conacul de la Lapusnic al lui Laszlo Lazar senior in vremurile grele dintre cele doua razboaie mondiale: “Parintii mei au muncit la conac foarte mult timp, pana la sfarsitul anilor ‘30. Grofii erau distanti cu angajatii si se respecta un protocol strict. Tata era angajat la vaci, iar mama facea treburi casnice. Traiam la conac, unde groful construise camere separate pentru noi. Locuiam toata familia intr-o camera cu bucatarie. Noi eram trei frati, saraci, necajiti si am fost multumiti cand am putut sa ne angajam la grofi. Pe an, primeai un porc, trei carute de lemne, o pereche de opinci, una de bocanci, petrol de lampa, cartofi si cereale. Ne dadeau si ceva bani”, spune fosta slujnica.

“Baroneasa a venit cu doua vagoane de zestre”

Rozalia Gheorghiu, fosta slujnica pe domeniul de la Lapusnic al grofului Lazar

Rozalia Gheorghiu, fosta slujnica pe domeniul de la Lapusnic al grofului Lazar

In relatiile dintre stapan si slujitor se pastrau cutumele acelor vremuri.  “Daca un om avea o vaca bolnava, tata i-o inlocuia cu una sanatoasa si pe cea a omului o ducea la abator. Dupa ce a adus porumb din Argentina, prin 1922, bunicul a dat samanta la toti taranii pentru a nu strica soiul”, rememoreaza Eory. “Daca imprumutai de la grof niste cartofi sau faina de malai, a doua zi trebuia sa mergi sa muncesti pentru asta”, spune batrana.

Imposibila intoarcere

Noii stapani au fost mai putin induratori. In 1945, Eory – in varsta de patru ani – i-a putut vedea pe militarii rusi alergandu-le orataniile prin curte. Au trecut ca un tavalug pe proprietatea din Lapusnic, praduind si provocand pagube insemnate: “Mama era, pe atunci, o femeie frumoasa, la 30 de ani. A fugit cu cei trei copii din calea Armatei Rosii la o stana din munti”. Frumusetea era egalata de bogatia femeii: “Iudith Kemeny, sotia lui Lazar Laszlo, a venit cu doua vagoane de zestre”, povesteste Rozalia Gheorghiu.

Mosia de la Lapusnic, de pe care fusese alungat, il atragea necontenit.

“Prima data am fost in ‘57 impreuna cu niste prieteni cu bicicletele. Peste drum de conac era un bar si am cerut un suc. Imediat, de noi s-a apropiat un om care m-a legitimat. Asta a fost intr-o sambata. Miercuri m-a cautat un tovaras colonel care m-a intrebat ce am cautat acolo? I-am spus ca m-am uitat peste gard cu un prieten. M-au anchetat in trei randuri. Aveam 15 ani.”

Descendenti ai principilor

Potrivit “Dictionarului explicativ al limbii romane”, grof inseamna latifundiar maghiar, avand titlul de conte. Familia Lazar se trage din Miercurea Ciuc.

Pe la 1780, unul dintre strabunii lui Laszlo Eory a fost numit capitan la Cetatea Devei. S-a casatorit la varsta de 30 de ani cu o vaduva din Lapusnic, care detinea o parte a domeniului de astazi. Mama lui Eory, Iudith, este descendenta uneia dintre cele mai mari familii nobiliare maghiare – Kemeny. Unul dintre membrii ei, Kemeny Ianos, a fost principe al Transilvaniei.

 

“Groful era elegant si umbla calare”

Rozalia Gheorghiu, slujnica pe domeniul de la Lăpușnic: “Boierul cel batran Laszlo Lazar era mai bolnavicios. Era un om potrivit de statura. El o invatat scoala pamantului in America si de acolo a venit cu tot felul de idei. Fiecare vaca avea numele scris in dreptul ei, gunoiul era dus cu masinile. Angajatii raspundeau, in parte, de cate ceva: porcii, boii, caii, spalat, gatit. Dupa ce terminai munca pentru boier, trebuia sa muncesti pentru tine. Fiul sau (tatal lui Eory – n.r.), pe care-l chema la fel, era mai inalt, frumos si ii placea sa mearga calare. Avea cizme frumoase, cravasa. Era foarte elegant. El avea masina mica cu sofer. Vara, aducea din Tara Oasului moti pentru ca angajatii
nu puteau face toata munca de la camp. Aproape in fiecare zi, tanarul mergea pe mosie sa vada cum muncesc oamenii, desi avea mai multi administratori. Nu dadeau petreceri si primeau rar in vizita. Pe noi ne-au lasat sa fim copii. Groful ne urca in cires si ne spunea sa mancam cat vrem, dar sa nu aruncam pe jos. Cat am fost copii nu ne-a intrebat nimeni niciodata de ce am fost in livada si am luat o pruna. Lumea nu avea grija noastra, a celor mici. Am crescut desculti si cred ca fericiti.”  

 

“Au smuls tabloul electric din perete”

Eory Lazar, fiul grofului Lazar

Eory Lazar, fiul grofului Lazar

Eory Laszlo, fiul grofului Lazar Lazlo, proprietar al domeniului de la Lăpușnic:  “Dupa ‘90 m-am dus la ceea ce mai ramasese din conac. Mi-am dat seama ca nu voi realiza nimic prin vorba buna si, la sfatul unui avocat, am inceput demersul de redobandire a proprietatilor. Am aflat cu bucurie ca pamantul, casa, padurea erau pe numele lui tata si nu fusesem niciodata dezproprietariti. Abia dupa sase ani de procese am fost pusi efectiv in proprietate, desi castigasem la toate instantele. Le-am propus sa facem o ferma comuna – eu cu pamantul, statul cu utilaje si ingineri. Au refuzat. Teoretic, ar fi trebuit sa gasesc toate obiectele la locul lor. Am mai gasit doar sobele de teracota.
Inainte de a pleca de pe proprietatile mele, comunistii au smuls tabloul electric cu ajutorul cailor. Celelalte obiecte au disparut. Biroul tatei l-am descoperit la primarul dintr-un sat vecin. Stiam ca o servanta de bucatarie se afla la biroul agricol din aceeasi localitate. Le-am spus ca sunt dispus sa cumpar aceste obiecte. Valoarea lor era una mai degraba sentimentala. M-au tot amanat pana m-am dus cu povestea la un ziar local. Au scris ceva si a doua zi m-a sunat primarul suparat. In trei zile am putut sa-mi iau lucrurile”.

de Petre Bădică

 
Tags: , , , , , , , ,

Leave a Comment

*