DEZBATERE. Oare nu de la coasă se trag toţi românii?

Ian 8th, 2014 | Categorie: Editorial, La obârşii

Îmi amintesc că imediat după Revoluţie tata şi-a luat pământul înapoi, vreo şase hectare. Era tare mândru, chiar dacă eu l-am păcălit şi în loc să îşi ia tractor a deturnat rostul banilor pe care i-a economist în comunism și a decis  să mă facă pe mine primul om din Cugir cu computer IBM acasă. Aveam vreo 15 ani. Eroare! Tocmai din acest imbold, tata s-a gândit să îmi făurească un viitor luminos de intelectual și nu m-a luat niciodată la sapă.

capitaÎmi amintesc doar că rândurile de porumb aveau vreun kilometru şi că la datu cu sapa în caniculă prin nişte bruşturi de pământ tari ca piatra participau mama, buncii bătrâni, veri, verişoare, mătuşi, vecini. Doar eu, ca un copil răsfăţat şi care trebuia pregătit pentru alt destin – mă gândesc că aşa îşi imagina ăl bătrân de azi – eram învoit, mă trezeam la 11, cu masa aşezată frumos la capul patului și cu toate speranțele îndreptate spre mine: va ajunge un mare informatician.

Din nou eroare!

Nici nu am dat la sapă, nici nu am ajuns informatician. Dar nu de sapă am fost eu fascinat, ci de coasă. Îmi zicea prietenul meu Lae, pe care tacso îl muncea de dimineaţa până seara de la 7 ani, că la coasă e cel mai din lume. Nu să dai la porci, nu să tai napii, nu să umblii după gâşte, nu să culegi prune sau să umbli prin copaci înalţi să le baţi, nu! La coasă, după 20 de minute nu îţi mai simţi braţele. Și Lae îmi zicea nervos și retoric – de ce să dau la un cal să mânce o iarnă întreagă nutreţ, când de cal mă folosesc de câteva ori pe an: să ar la mine, la vecinu şi să îmi aduc lemne. Lae a mai cosit aşa, vreo câţiva ani, zic eu vreo câteva sute de hectare adunate la un loc până prin vreo 2000. Până când şi ăi bătrâni ai lui au înţeles că nu se merită şi au vândut animalul. Nu a fost o tragedie cum ar trebui să spun, potrivit dogmelor literare. A rămas tacsu cu un fel de jenă și să murmure în barbă – auzi, să vindem calul. Păi, noi, care am avut cal de când ne ştim… Cred că lu tacsu îi venea să zică – calul ăla trebuia să rămână la noi în ogradă pentru mândria noastră de oameni al muntelui, să nu lăsăm tradiţia să moară.

De asta zic, decât să ne promovăm cu frunze și un slogan idiot – „Carpathian garden”, mai bine punem o coasă pe un fundal oarecare şi un îndemn „redescoperiţi vechea Europă”. Decât şoimi şi alte însemne războinice nu mai bine îi facem loc pe stemă unui om cu o coasă? Pentru că, nu-i aşa cu coase, furci şi topoare ne-am ridicat la luptă șia ma juns ce suntem azi.

de Petre Bădică

Dacă ți-a plăcut articolul alătură-te, cu un simplu LIKE, comunității de cititori de pe pagina noastră de FACEBOOK.

Dacă ai un articol reportaj, interviu, investigație interesant, ne poți scrie la petre.badica@noinu.ro

 Riști să te publicăm.

 
Tags: , , , , ,

2 Comments to “DEZBATERE. Oare nu de la coasă se trag toţi românii?”

  1. pixelforall spune:

    Felicitari. Un articol foarte bun pentru cei care vor sa inteleaga ceva chiar daca nu au crescut la „coase”.
    Poate e timpul sa ne ridicam din nou la lupta cu coase, furci si topoare!

  2. Horea spune:

    Din pacate coasa a devenit unsimbol al mortii personificate …

Leave a Comment

CAPTCHA
*