Fantoma edilitarismului de tranziţie din Banat face victime celebre”

Sep 12th, 2014 | Categorie: Abuziv, Ştiri

<Intro: La Timişoara ”Abatorul” şi “Muzeul Revoluţiei” se întorc la dezamăgirile imediate anului 1990!>

   
Clădirea “Abatorulului”, una dintre “fantomele” edilitarismului decadent  este situată într-o zonă urbană unde semnele revenirii indiferenţei trăiesc marginal un   arhitectonism în impas cu câini comunitari agresivi prin găuri de gunoi menajer aruncat peste gard. Arealul şi-a consolidat poziţia “dezagreabilităţii” începînd cu 2010.  Deşi vizavi de Sala Olimpia s-a construit un modern Centru De Afaceri contrastul cu dughenizarea Aleii Studenţilor a fost paralelizată şi pe Bulevardul Eroilor de la Tisa cu o remanenţă dezolantă până în zilele noastre. 
 
 Demolări S.R.L.”: o istorie repetată “de la Nistru pîn la Tisa…
 
Prin 1995 ca mulţi alţii din zona Campusului am servit o masă de prânz caldă, curată, la primitoarea Cantină a Abatorului, care se zbătea încă să reziste în tranziţie.  Nu au reuşit din cauza unei culpe colective zice-se, cu responsabilizări politico-administrative pigmentate de presa locală în câteva descriptibile ştiri contradictorii de genul < a fost  salvat în sfârşit! >…. apoi < Abatorul ruinat>, … <din nou salvat!>  . Sunt 15 ani de când un plan documentat al reamenajării zonei “Abatorului” sub forma unui SuperMarket a aprins  imaginaţia edililor. Acum 10 ani clădirea seculară de patrimoniu istoric  avea zilele numărate fiind listată la capitolul “Demolări”. La un moment dat Ion Țiriac şi alţi investitori grupaţi în holdingul “Goldale Reale Estate” au preluat iniţiativa anunţînd salvarea zonei de degradare printr-o investiţie atractivă, un “Mall” ridicat la concurenţă cu alţi miliardari care “înghiţeau fabrică după fabrică” pentru a fi transformate în spaţii comerciale.
         
<Un mic pas de la “eroism” la blamare publică>  
 
 
În Noiembrie 2013 ziarul “Adevărul” atrăgea atenţia asupra faptului că Primăria Timişoara încearcă să responsabilizeze holdingul <“Goldale Reale Estate”> cu o amendă de 8 000 de lei. Dezvoltarea proiectului “Abatorul” trena, zona transformînduse într-un periculos loc viran, fapt remarcat şi de autorităţile locale încurajate de presa locală să înscrie puncte contra “miliardarului“{iar între timp se pare că <un meci cu “miliardarii”> a devenit sursa zilnică a revenirii în prim plan a mass-media din România!}.           
            Pentru timişoreni “Țiriacologia” nu era o surpriză! Anterior au mai existat  speranţe că <Țiriac> va servi corect, eventual “va învinge” dimpreună cu publicul  timişorean.  În 1990 Fondul “Libertatea” a început curajos, neoneros  într-o sală plină prin Germania {“şvăbească” partea de Europă legată de tradiţia culturală din Banat } unde domnul Țiriac (se) producea cu un show care strângea bani generoşi proveniţi din donaţii, un ajutor direct intenţionat  revoluţionarilor timişoreni.    
            De fonduri au beneficiat puţini răniţi ai Revoluţiei, într-un timp limitat. Iar exemplul ştirii de front–page de ieri provoacă consternarea în Banat prin descrierea marilor  dificultăţi prin care trece “Muzeul Revoluţiei din Timişoara”, ameninţat permanent de falimentare-prin-hotărâre-judecătorească. Obiectivul necesar comemorărilor revoluţiei trebuia finanţat&finalizat  prin intermediul respectivului “Fond Libertatea”. O mare nerealizare a unei fundaţii “cazual” milionare în dolari prin 1991, rămase cu numele “Fondul Libertatea” şi cu doar 50 000 de dolari în conturi, uitată pesemne de talentul filantropic al actualilor miliardari!        
  
 
“Ruinare de contrasens.  A urmat Decredibilizarea! Antipatia publică!”
 
     
Realitatea specifică lui 1990, ideea de  “show seducător” care a fost concepută la primul “Festival Dedicat Fondului Libertatea” difuzat la TV s-ar fi transformat în sistem  politico-sportiv de afaceri sigure. Astfel de zvonuri au continuat să circule şi alimentate pe baza unor  relaţii de bază “vicioase de profit rapid”, fundamentate de pe atunci prin intermediul numelui onorabil al  domnului Țiriac. Teoria conspiraţiei  a început de la comentarii “despre aşa zişi spectatori” care au continuat să participe la evenimente de anvergură, identificaţi a fi tot mai mulţi dintre cei vizibili în primele rânduri ai seriei de succese din anii ’80  < gen fotbalism Steaua vs Restul  Lumii>, <Dinamo vs “Whatever”>, un public clientelar al campionilor care a urmat tenisism-ului de succes a lui Țiriac&Co! În discuţii neprietenoase asupra fostului mare sportiv, au apărut clevetirile şi despre beneficiarii mega-afacerilor: Mall-ul Metro şi imobiliare implicate, importurile diverse. Dar sursa negativizării de imagine este şi va rămâne binecunoscuta vânătoare de mistreţi cu participanţi “unul-şi-unul de la Balc{Bihor} ”!  Proteste se mai aud “şi de ce ai lui Țiriac&Co au adus cu taxe minime acele importuri de la Stuttgartul {şvăbesc}, pline de “superiorizări”, << Mercedes’uri>> care în parte plimbă acum urmaşi ai nomenklaturii “k” – dominând “ruinele” printre care se strecoară bezmetic cetăţenii actuali ai oraşului. “Ruinarea” este interpretată ca temă favorită şi în Vestul României ca şi la Bucureşti,  ca o răzbunare târzie a “nomenklaturii” alungată de popor în Decembrie 1989. 
 
Rezultatul imediat “al fantasmelor afacerilor asociaţilor săi” pare a fi nedorita retragere a lui Ion Țiriac din România, anticipată cumva prin vinderea masivă a afacerilor sale din Estul Europei – acţiuni la bănci, la holding’uri, renunţarea la cofinanţarea turneelor de tenis. La nemţi, cu siguranţă le va merge mai bine!
de Lucian MORAR
 

Leave a Comment

CAPTCHA
*