Internet fără fir în insula Cuba

Aug 10th, 2015 | Categorie: Editorial, IT&Gadgets

Cuba_libre1În Atlanticul Cald cad zidurile politice dintre Cuba și USA! După ce în Decembrie 2014 s-a parafat Reluarea Relațiilor Diplomatice SUA – un continent,   Cuba -o insulă, comentatorii s-au grăbit să adauge la capitolul realizări încă una. Președintele (democrat) Obama a reparat una dintre nedreptățile istorice vechi din vremea celui mai celebru președinte democrat american John F. Kennedy(1960-1963). Papa Francisc ar fi pus și el umărul serios dovedind veleitatea diplomatică a Vaticanului în cauze delicate cu trecut războinic.

O Cubă HighTech în Secolul 21

Transpar și alte consecințe pozitive pentru colaborări întrerupte de cubanezi din 1960, reluate în 2015. Rezultanta deschiderii apare odată cu tehnologiile avansate ale Occidentului pe insulă. Provideri de Internet încearcă să deschidă o afacere Wi – Fi sub asprul control al statului, încă stăpân al tuturor mijloacelor de producție. S-a alocat spațiul de frecvențe în mod restrictiv numai în 35 de zone. Cel mai probabil cubanezii deja beneficiau “fraudulos” de ceva timp de antenele americanilor aflate în apropiere. Un profit de încredere la ridicarea Embargoului american asupra exporturilor strategice suscită interesul americanilor din Statul Florida pentru a simplifica relaționarea continentului cu insula rebelă. O emigrație disperată de 30 de ani a format o comunitate de transfugi în statul Florida, SUA de 1 milion și jumătate de oameni. Singura fericire așteptată acum de exilați pe plajele însorite americane este să se instaureze în sfârșit pacea și să existe libertate totală de comunicare.

Avizații ziariști de la Miami Herald au făcut recent un reportaj “despre ciudata lume a high-tech’ului din Cuba”. Cum în Miami există o minoritate semnificativă de cubanezi concluzia lor este indubitabilă, potențialii utilizatori vor comunica mult mai ușor cu rudele din țară. Impactul primelor măsuri de liberalizare de la Havana asupra a 11 milioane de locuitori s-a cuantificat în procente crescute de la 14% la 25% a celor care au avut curaj să acceseze Internetul în ultimii ani.

Deja optimiștii relațiilor internaționale vorbesc despre o altfel de insulă a socialismului (re)programatic unde a te conecta la Internet nu ar mai trebui să constituie un delict! În 2015 pașii un pic nesiguri ai Cubei spre interconectarea mondială lasă urme într-o Istorie cu umbre de epoci arhaice și manifestări rudimentare de dictatură neostoită!

“5 ani de închisoare”

Atât a suportat subcontractorul american Alan Gross pentru că a vândut micii comunități evreiești din Cuba calculatoare și telefoane cu recepție prin satelit, o afacere considerată ilegală la momentul Decembrie 2009. A fost eliberat în urma negocierilor din Decembrie 2014, a președintelui SUA Barack Obama cu Raul Castro, ex secretarul general al Partidului Comunist din Cuba, Președinte până în 2018.

Cuba în 2015, un context dificil      

Raul Castro, fratele anteriorului președinte cubanez Fidel Castro a început să facă rare concesii, ca un lider regăsit izolat, reticent la evoluții. Acestea se desfășoară având în vedere poziția internațională a marelui aliat al Cubei, Rusia. De când a fost acceptată de grupul celor mai industrializate 7 țări din lume încearcă să verifice necesara rutină a liberalizării “Nimic nu ar trebui să stea în calea fericirii unui comerț exterior de succes!”Rusia a schimbat o parte a paradigmei comerțului său exterior. Mondialismul promovat de Rusia este vizibil și pentru cubanezi . Regimul Putin cu dovezi de Putere și Expunere Internațională a organizat Jocuri Olimpice, va face și un Campionat Mondial de Fotbal în 2018.

Încercarea Rusiei de a crește constant exporturile mai ales de produse petroliere către SUA este binecunoscută. Au ajuns la o valoare de circa 20 de miliarde de dolari într-un an bun. Necazul Castriștilor de la Havana este că de ani de zile în Cuba, rușii & co au exportat în țara lor numai pe datorie, o practică nerecomandabilă pentru o economie de piață de succes.

“A înțelege Cuba – Statul Utopic Empiric al Secolului 20”

Mulți au asemănat Cuba cu Utopia lui Thomas More, un experiment social care a cunoscut tot soiul de încercări. După 1930 o revoltă a sergenților armatei instituise o democrație, însă cu o slabă eficiență economică. Avea o singură industrie a zahărului funcțională la export, în rest o dezvoltare continuă a lumii interlope pusă pe fugă de pe continent de Organele Judiciare ale SUA, după arestarea lui Al Capone, Chicago 1931.

Revenit în 1952 ca președinte după o lovitură de stat militară Colonelul Batista instaurează un regim restrictiv, doritor a fi în concordanță cu legile doctrinei McCarthy din Statele Unite ale Americii de eliminare a comunismului de pe Continentul American. Numai că statul cubanez se deformează într-o dictatură militară sângeroasă care totuși proteja interesele obscure ale organizațiilor criminale americane, cu mijloace fasciste: partide politice interzise, o poliție secretă nemiloasă, un sistem penitenciar supradimensionat. Circa 20 000 de opozanți ai regimului au fost uciși.

6 ani de teroare au dat un fundament justițiar Revoluției lui Fidel Castro și Che Guevara. O mișcare de mase s-a ridicat împotriva Statului Tip <Casino> din insulă, care se arăta an după an tot mai subjugat intereselor Mafiei americane. Se știe, majoritatea capilor se strămutaseră din marile metropole americane la Havana. În Noaptea de Anul Nou 1959-1960, armata doctorului Che Guevara învinge elementele fidele dictatorului Batista. Se spune că succesiunea evenimentelor a fost atât de rapidă încât ultimul Mare Campionat Mondial de Poker de la Havana a început în regimul politic al lui Batista și s-a terminat în zorii zilei Noului Regim Revoluționar, care de altfel în câteva zile a distrus industria jocurilor de noroc. Apoi, după un cincinal de incertitudini, marcat de un asalt eșuat al unor contrarevoluționari în Golful Porcilor, idealul liber de dictatură se transformă în contextul global al Războiului Rece. Deși au existat discuții în cadrul ONU de aplanare a relației dușmănoase cu SUA, Che Guevara pleacă în America de Sud iar Cuba devine o țară comunistă abia în 1965! Lumea era polarizată politic Vest-Est, noua Cubă era numai a lui Fidel Castro. Confruntat cu spectrul incursiunilor opoziției din Florida acesta alege o alianță protectoare cu Uniunea Sovietică, care-și instalează baze militare cu armament nuclear în insulă în 1962. O criză de durată SUA vs Uniunea Sovietică definea între 1962-1990 zona Cubei ca una de conflict potențial major, un pericol de Apocalipsă iminentă.

Cuba a ajuns astfel la relații economice unidirecționale cu Uniunea Sovietică. Aceasta a împărțit cote fiecărei țări din fostul bloc socialist! După 1991, cu Rusia, moștenitoarea Uniunii Sovietice, relațiile nu au adus bunăstare nici echilibru, doar o penurie de produse. Rusia și a sa decădere economică nu aveau cum să susțină Cuba iar restricțiile occidentale asupra afacerilor au fost menținute. Regimul de la Havana nu a reușit să-și onoreze obligațiile internaționale vreme de 2 decenii.

Comerțul românesc cu Cuba

Există o explicație solidă a datoriei de 1, 236 miliarde dolari pe care Cuba o avea la momentul 2008 față de România, probabil nerambursată nici până în ziua de azi.

România a exportat în exces autovehicule, produse industriale dar și alte echipamente reprezentative ale High-Tech’ului Est European. Vechi Dacii 1300 sunt încă vizibile pe străzile Havanei.

  de Lucian MORAR

 

Leave a Comment

*