Istoria sportului autohton: de la politică la afaceri

Sep 14th, 2015 | Categorie: Ştiri

În Italia coeficientul de încredere în Fotbalism a urcat între 1988 – 1992 la cote nemaiîntâlnite de pe vremea când Naţionala Italiei devenea Campioană Mondială la Fotbal în 1934, 1938. La sora noastră întru latinitate, puterea s-a redefinit pe fondul unui sentiment de anti–corupţie, anti-mafie generalizat. Zece ani Clubul de fotbal AC Milan a dominat lumea, al său Patron MultiMiliardar nu s-a putut abţine în a rămâne un apolitic și realizează în 1993 un partid cu majoritate parlamentară, Forza Italia! În același timp mișcări politice consacrate precum socialiștii, creștin democraţii respectiv comuniștii dispăreau din topurile încrederii! Patronul AC Milan devine un PrimMinistru influent vreme de 20 de ani, deși etica rezultatelor sportive a fost pusă la îndoială încă de la primul titlu a lui AC Milan obţinut cu largul concurs al Napolitanilor, legende precum Maradona, Careca, Salvatore Bagni fiind bănuiţi de non-combat. Este aproape de la sine înţeles de ce investesc în alte locuri din lume și politicienii banii altora în forma aceasta de divertisment?!

Înainte de 1989 în sportul patriei primează aspectul politic!

În România rutinele de simpatizare ale sportivismului politizat au devenit și ele o chestiune a zilei, cu repetiţie vreme de 25 de ani. Înainte de 1989, influenţa Secretarilor de Partid se subînţelegea din jocul echipelor de fotbal. Un exemplu decent este FC Inter Sibiu, echipa fabricii “Independenţa” din oraș, ridicată într-un an în primele 4 din România cu jucători de la Campioana Europei Steaua. “Detestatul” Majaru și golgheterul Radu II, plus alte valori ale momentului mutate pe malul Cibinului, conlucrau la miracolul sportiv sibian posibil după ce Nicu Ceaușescu, fiul președintelui Republicii Socialiste ajungea Prim Secretar al Partidului Comunist în Judeţul Sibiu, o funcţie echivalentă cu actuala de Președinte de Consiliu Judeţean. Tot la Sibiu, în 1989 Naţionala României de fotbal învingea Italia cu 1 la 0, pe un stadion reconstruit în câteva luni. Un prestigiu de leadership zonal era în consolidare.

După 1989 “sportivismul” este tratat ca o mare afacere!

Imediat momentului schimbării de regim politic din 1989, o mare afacere oneroasă care a ieșit greu la lumină a fost vânzarea jucătorilor peste hotare. Unii fotbaliști au fost “preschimbaţi” cu mărfuri, cel mai hilar transfer fiind făcut de un club din Ungaria care a oferit la schimb 40 de televizoare. S-a ajuns mai apoi la acuzaţii de devalizare a cluburilor importante din ţară, primul caz cunoscut a fost procesul lui Vasile Ianul, Comandantul Clubului Dinamo între 1990-1994. Acestuia i s-au imputat niște milioane de dolari lipsă în gestiune. Totuși unele surse au susţinut nevinovăţia lui Vasile Ianul iar adevăraţii “rău făptuitori” ar fii fost pedepsiţi după 2010, în cea mai îndelungată luptă anti-corupţie din fotbalul românesc.

Această campanie justiţiară ar fi adăugat o specificitate odată cu trimiterea în judecată din 17 August 2015 a președintelui Consiliului Judeţean (CJ) Timiş Constantin Ostaficiuc în dosarul finanţării echipei Poli AEK Timişoara patronată de Marian Iancu între 2005-2011. Banul public revendicat, minim 7 milioane de euro, realocaţi din bugete locale ar fi fost mutaţi dintr-o mână într-alta, cu diferite tertipuri de un grup coordonat verosimil de Marian Iancu. Anterior lui August 2015, acesta a fost condamnat la 12 ani pentru implicarea în distrugerea rafinăriei RAFO, o emblemă a industriei petrochimice care alimenta la un moment dat tot Estul României cu carburanți.

Totuși după 2004 pe tărâm sportiv toate eforturile conducătorilor în Banat se justificau ca fiind eroice prin uzul personalității unor consacrați ca legende. Pe arena “Dan Păltinișanu” s-au evidenţiat mari sportivi, care au încercat să nu dezamăgească. La Timișoara sub comanda lui Hagi, Olăroiu, Sabău sau a cehului Dușan Uhrin, succesul timişorenilor a coexistat 4 ani într-un proiect determinând performanțe notabile în Europa. În campionatul intern echipa a surclasat de multe ori concurenţa din Capitală. Dar în 2011 Federaţia Română de Fotbal retrogradează echipa din motive financiare şi aruncă în haos societatea timişoreană asociată concret fenomenului fotbalistic.

“De la Nistru pân la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a. Că nu mai poate străbate. De-atâta străinătate.”

O altă certitudine revelată în 2015, Campionatul Naţional de Baschet, a fost unul din marii consumatori de bani publici. Competiţia de altfel este un loc în care jucătorii autohtoni pătrund cu greu! Scandalul cel mai mediatizat este cel de la Ploiești. AgerPress anunţa cu 4 luni în urma că “ în cursul anului 2013, Bădescu, în calitate de primar al Ploieștiului … instigat de Sebastian Ghiță, a acordat ilegal unui club sportiv susținut de cel din urmă, CSU Asesoft Ploiești, o finanțare nerambursabilă suplimentară de la bugetul local în sumă de 1 500 000 lei”. “Plata cu Circarii” se motiva prin existența cererii pieței și o dorință a managementului de a menține în lot 6,7 jucători străini. Se știe afacerile cu respectivii sunt extrem de simple, comisionarea implicând riscuri minime. Beneficiind de un public numeros, sportul în 5 făcea minuni sentimentelor prahovene de bine. Cu 10 titluri consecutive CSU Asesoft Ploiești a vânat demnități asociate unui Dream Team românesc de un prestigiu nemaivăzut în baschetul televizat în România din 1992, de la Jocurile Olimpice de la Barcelona Dream Team-ului American a lui Michael Jordan, Larry Bird, Shaquille O’Neal ș.a.m.d. Simpatiile publice au fost exploatate de patronul Sebastian Ghiță, care a devenit parlamentar al partidului de guvernământ în ultima legislatură(2012-2016). După arestările din administrația locală Ploiești, zona de prelucrare a aurului negru nu mai susține direct nici echipa de fotbal Petrolul Ploiești iar multiplii medaliați de la CSU Asesoft Ploiești s-ar fi retras din Campionatul Național de Baschet. Mândria guvernării în domeniul baschetbalistic pare a fi salvată de însuși Prim Ministrul Victor Ponta, cel care a donat în August din salar o sumă importantă echipei Steaua București.

Pentru a concura ASESOFT-ul au supralicitat și ceilalţi, Curtea de Conturi constatând târziu creșterea dramatică a cheltuielilor excesive cu sportivii din alte mari orașe.

La CSM Oradea, un lot completat cu cel puţin 6 jucători din străinătate corespundea eforturilor extrabugetare ale primăriei în Iunie 2014 cu un bonus de 40 000 de euro, motivat de rezultate deosebite în activitatea baschetbalistică. Desigur au urmat implicaţii frustrante (sau “intruziunea savantă a antiperformanţei”!?!) care au ajuns să influenţeze scorurile echipei, per sferturi sau per rezultate finale iar coşaverajul a devenit o funcţie parametrică a fricii de performanţă!? Cu şase înfrângeri, CSM Oradea a terminat pe ultimul loc în grupa D din EuroChallenge. O altă posibilă risipă în 2015 la Oradea cu meciurile de grupă a unui Campionat European Feminin, o organizare de coproprietate România şi Ungaria, a necesitat o re-estimare. Viceprimarul Huszar Istvan a anunţat suplimentări la Arena “Antonio Alexe” aproximativ 150.000 de euro pentru a satisface cerinţele FIBA, Federaţia Internaţională de profil. Totuşi este foarte greu să se găsească alte referinţe despre finanţarea sportului cu minge şi inel la Oradea, discreţia pare a fi cuvântul de ordine.

Despre fosta Energia Rovinari, actuala CS Energia Târgu Jiu se găsesc cu greu referinţe asupra finanțării. 7 străini valoroşi în lot necesitau resurse aproximativ egale cu ale celorlalte echipe. “Energeticienii” au produs evenimente de mândrie naţională televizată ajungând în 2015 la Turneul Final al unei competiţii europene. Au avut şi ei suficiente momente de coșaveraj (în)ciudat, vizibile în Play Off-urile Campionatului și Cupei României, terminate nesatisfăcător.

La Timişoara, după scandalul “Marian Iancu” există suficiente informaţii date publicitătii despre cheltuieli cu sportivii. Pe anul 2015, reprezentanţii Consiliului Local au redus din sume. Au alocat 14,2 milioane de lei pentru sport. Baschet Club Timişoara a primit 3 milioane de lei. Dar suspiciuni ale Curții de Conturi prezentate recent de site-ul de știri pressalert.ro reconsideră 11 milioane de lei ca fiind în litigiu alocați echipei locale de baschet BC Timișoara între 2012-2014. Despre performanțele oscilante de la an la an se spune că au fost cele care au ridicat antrenori, sau de cele mai multe ori i-au discreditat. Actualul manager Dragan Petricevic se poate lăuda cu relaţiile sale la nivel internaţional. În Septembrie 2015 o înfrângere lejeră, 58:71 cu echipa majoritar formată din rezervele lui Steaua Roșie Belgrad, a bucurat sau nu publicul de la Sala Olimpia.

Cei mai drămuiți par a fi cei de la CSU Sibiu. Clubul sportiv sibian a cerut o finanțare de aproximativ 325.000 de euro pentru anul în curs de la Consiliul Județean Sibiu.

 de Lucian MORAR

 

Leave a Comment

CAPTCHA
*