Guvernul Ponta mai bifeaza o premieră europeană. Este cel mai…

Oct 19th, 2015 | Categorie: Antiprestigiu, Editorial

ppO analiză la nivelul întregului cabinet condus de Victor Ponta arată că nici un ministru nu a obținut un titlu (licență, master sau doctorat) la o universitate aflată în Top 500 la nivel mondial. Constatarea vine într-un moment în care diplomele universitare obținute în România de diverși politicieni sunt puternic contestate, existând suspiciuni că au fost obținute prin fraudă academică. Cum în primele 500 de universități la nivel mondial nu se află nici una din România, o diplomă obținută în străinătate ar fi îndepărtat suspiciunea de fraudă și ar fi constituit o garanție în plus că respectivul politician a avut un parcurs academic corect.

Ponta: curs de vară pentru 1.200 lire

Premierul Victor Ponta a trebuit să renunţe atât la masterat, dar şi la lucrarea de doctorat, bănuite că au fost obţinute prin fals. Premierul este licențiat în drept la Universitatea București (locul 651-700 în clasamentul mai sus citat și care monitorizează – pe baza articolelor științifice publicate și a numărului de citări – cele mai bune 800 de universități din lume). Premierul își mai trecuse în cv, un  masterat la o universitate din Catania pe care nu o mai revendică, azi, după ce reprezentanții instituției de învățământ superior au negat că premierul ar fi absolvit-o.

Ponta și-a șters din cv și doctoratul în drept după ce Universitatea București a declarat lucrarea un plagiat. Premierului i-a mai rămas să menționeze în cv participarea la un curs de vară la Exeter College, Universitatea Oxford: „Summer Programme in History, Politics and Society“. Cursul similar, organizat anul acesta, a durat numai trei săptămâni (5-25 iulie) și a costat suma de 1.200 de lire. Între aceste cursuri de vară şi cele în urma cărora obţii o diplomă la Universitatea Oxford este o diferenţă colosală: “Una este să participi la un atelier de lucru și alta este să participi într-un program de licență, master sau doctorat, una este să ai un stagiu postdoctoral de un an sau doi, și alta este să ți se ofere predarea unui curs”, ne-a precizat Dragoş Ciuparu, profesor universitar care a predat timp de şapte ani la Yale University (locul 15).

Prin comparație, premierul britanic, David Cameron, a studiat patru ani la Universitatea Oxford (locul 6 în clasamentul  QS World University Rankings), Manuel Valls (premierul Franței, este absolvent al Sorbonne University, locul 240), Werner Faymann (premierul Austriei, Universitatea din Viena, locul 156), Matteo Renzi (Italia, Universitatea din Florența, 411), Viktor Orban (bursier Soros timp de patru luni la Pembroke College, Universitatea Oxford, locul 6 în lume). Există și alți premieri care nu au absolvit universități din top 500: Mariano Rajoy (Spania), Boyko Borisov (Bulgaria) sau Ewa Kopacz  (Polonia).

Nu au intrat niciodată într-o universitate occidentală

Alți 14 miniștri ai cabinetului Ponta: Nicolae Bănicioiu, Grațiela Gavrilescu, Mircea Dușa, Daniel Constantin, Eugen Teodorovici, Gabriel Oprea, Marius Nica, Ioan Vulpescu, Sevil Shhaideh, Andrei Gerea, Gabriela Szabo, Eugen Nicolicea, Angel Tâlvăr, Liviu Pop nu au nici un fel de studii în afara României și implicit la nici o universitate de top 500 la nivel mondial. Asta și pentru că, potrivit QS World University Rankings, nici o universitate românească nu se află în primele 500.

Printre omologii miniștrilor români există unii care au obținut titluri la universități importante ale lumii. Îi vom prezenta în ordinea ministerelor enumerate mai sus: George Pamboridis este ministrul Sănătății în Cipru și are un master la London School of Economics, universitate care ocupă poziția 35 în  QS World University Rankings și un doctorat la Universitatea Southampton, locul 81; Elisabeth Truss se ocupă de problemele de mediu din guvernul britanic și a studiat la Oxford (locul 6);  Eva Kjer Hansen (ministrul Muncii din Danemarca, Universitatea Copenhaga, locul 69); Jeanine Hennis-Plasschaert (ministrul Apărării în Olanda, Universitatea Utrecht, locul 94); Marek Sawicki (ministrul Agriculturii în Polonia, Universitatea din Varșovia, locul 344); Alexander Stubb (ministru de Finanțe în Finlanda, London School of Economics/locul 35); Thomas de Maiziere (ministru de Interne al Germaniei, Universitatea Freiburg, locul 133); Meglena Kuneva (ministru pentru Politici europene în Bulgaria, Georgetown University, locul 213); Jorge Barreto Xavier (ministrul Culturii în Portugalia, absolvent și doctor al Universidade Nova de Lisboa, locul 351); Cristobal Montoro Romero (ministrul Administrației din Spania, Universitad Autonoma de Madrid, locul 186); Konrad Mizzi (ministrul Energiei în Malta, Universitatea Nottingham, locul 70).

O numire similară cu cea a campioanei olimpice Gabriela Szabo, pentru poziția de ministru al Sportului, a fost făcută de Polonia, care a ales un campion olimpic la canotaj. Am dat doar câteva exemple (din state diferite), deoarece o cercetare exhaustivă ar implica analiza unui număr de aproximativ 500 de miniştri. Trebuie să spunem că mai există țări care nu excelează în ceea ce privește pregătirea universitară a miniștrilor săi: Slovenia, Luxemburg, Lituania, sau Estonia.

Profesorul Dragoş Ciuparu crede că absenţa miniştrilor români de pe băncile universităţilor occidentale reprezintă un handicap în comunicarea directă cu omologii lor: “spre universități puternice se îndreaptă persoanele care sunt interesate de o carieră profesională și care au performanța academică necesară spre a fi admiși în aceste instituții de învățământ. Din resursele umane ale partidelor lipsesc astfel de profesioniști, sau dacă ei sunt prezenți, nu li se oferă accesul la înalte demnități publice care le-ar permite să-și aducă priceperea și experiența profesională în slujba societății. Asemenea oameni au resurse importante de contacte și relații cu foști colegi ajunși în elita politică a altor țări, care ar putea și ele fi exploatate în interesul României”.

În Occident, dar la facultăţi mediocre

Miniștrii guvernului care au ajuns să studieze în străinătate sunt în număr de cinci. Toți au făcut-o la universităţi mediocre care nu sunt în topul mondial QS World University Rankings. Nici măcar miniştrii nu pun mare preţ pe studiile lor în străinătate, dat fiind că uneori nu menţioneoază decât ţara unde au studiat, nu precizează durata sau măcar obiectul studiilor. Ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, a studiat la Institutul Superior de Agricultură din Lille, Franța. În schimb, Vedran Mornar este ministrul Științei, Educației și sportului în Croația și a fost bursier timp de un an al University of Southern California, locul 130 în clasamentul mondial al universităților.

Ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, menționează stagii, dar nu și la ce universități. Frances Fitzgerald, ministrul Justiției din Irlanda, a frecventat  London School of Economics (poziția 35). Ministrul Transporturilor, Iulian Matache scrie doar: curs de perfecționare în Managementul Fondurilor Structurale, la Barcelona. Prin comparație, Melanie Schultz van Haegen-Maas, ministrul Transporturilor din Olanda are un master la University of Leiden (locul 95) și un altul la Erasmus University (locul 135).

Ministrul pentru Societatea Informațională Sorin Grindeanu a studiat în Germania, Portugalia și Marea Britanie. Ministrul Tehnologiei și Informației din Suedia este Mehmet Kaplan, care a urmat Royal Institute of Technology aflat pe locul 92.

Ministrul Muncii, Rovana Plumb, menționează  cursuri de perfecţionare în țară și în străinătate în domeniul managementului, protecţia consumatorului și impactul asupra mediului dar nu specifică la ce universități. În schimb, Michaela Markosa, care deține portofoliul muncii în Cehia, este absolventă a Charles University din Praga,  locul 279.

Excepțiile care întăresc regula

Unul dintre cei mai silitori membri ai Guvernului Ponta este ministrul de Externe, Bogdan Aurescu. Acesta nu a urmat cursurile unei universități de top 500, dar a fost în 2006 visiting profesor la Universitatea Hamburg, aflată pe poziția 219 în clasamentul  QS World University Rankings. În Franța, Laurent Fabius este absolvent al Ecolé normale supérieure, locul 23 în același top. De asemenea, șeful diplomației din Letonia, Edgars Rinkēvičs, a studiat la Universitatea Groningen (locul 100).

Ministrul Economiei, Comerțului și Turismului, Mihai Tudose, menționează faptul că a urmat un “curs de specializare la Georgetown University (locul 213) în colaborare cu  Colegiul Naţional de Apărare, dar fără să specifice dacă a primit o diplomă de absolvire. Un caz aparte este al ministrului Economiei din Slovacia, Vazil Hudak, care a studiat la Moscow State Institute aflată pe locul 397. Tudose este absolvent al Universității Creștine „Dimitrie Cantemir“, inclusă în cea mai slabă categorie de universități. Altfel zis, mai bine la ruși decât la privați în București.

De ce e necesar pentru un ministru să studieze şi în afara României, o ţară izolată zeci de ani de lumea occidentală, pare o întrebare retorică. Şi totuşi: “experiențele profesionale în afara României sunt de dorit, pentru că ele deschid mult orizontul de informare, de cunoaștere și de abordare a problemelor. Ele sunt cu atât mai utile cu cât se petrec în medii mai competitive, cu exigențe și standarde mai ridicate și în cadrul unor programe de pregătire care oferă calificări clare sau certifică anumite competențe prin activitățile în care îi implică pe participanți. Acum nu aș vrea să se înțeleagă că absolvenții programelor de studii din România sunt toți o apă și-un pământ. Cu certitudine sunt licențiați ai școlilor românești care fac cinste programelor absolvite. Acum, însă, nu știu dacă dintre aceștia din urmă ajung și în Guvernul României… Calitatea acțiunii politice guvernamentale cred că se corelează cu nivelul de pregătire, dar și cu etica și morala celor ce exercită puterea”.

România mai bifează un capitol negru după cel al numărului de kilometri de autostradă, ori al nivelului de trai unde suntem ultimii în Europa. România este statul membru al UE în care nici un ministru nu a obținut o diplomă universitară, de master sau un doctorat la o universitate clasată în primele 500 la nivel mondial. Trebuie însă să menționăm că miniștrii români sunt trași în jos și de faptul că nici o universitate autohtonă nu este în primele 500 la nivel mondial. Dar asta este implicit și din vina clasei politice de după ’89.

De ce să studiezi la o universitate occidentală cu tradiţie

„Instituțiile puternice sunt magnet pentru oameni capabili și puternici, astfel încât acestea adună de multe ori elita politică și de afaceri a unei țări. Am spus-o și cu alte ocazii, din ultimii 4 președinți americani, 3 sunt absolvenți de Yale, iar Obama a terminat Columbia University, universitate din primele zece în topul Shanghai al primelor 500 de universități din lume. Acum gândiți-vă cum ar fi ca premierul României să fi fost coleg de facultate cu președintele SUA, sau fie și cu Secretarul de Stat al SUA. Ce comunicare facilă ar exista și cum s-ar putea, bunăoară, încuraja investițiile din acea zonă către România. De multe ori se uită că afacerile mari se bazează pe încredere, iar încrederea se câștigă greu și se pierde extrem de ușor. Dacă această încredere porneşte dintr-o veche și îndelungată camaraderie din timpul facultății, atunci cu siguranță că este una solidă pe care se pot construi mai departe relații puternice de colaborare”, explică profesorul universitar Dragoș Ciuparu.

de Petre BĂDICĂ

 
Tags: , , , , , ,

Leave a Comment

*