Un “1 Decembrie 2015” retrospectiv

Dec 11th, 2015 | Categorie: Ştiri

Deunăzi un profesor de Istorie mi–a relatat din experienţele sale, de Ziua Naţională la Alba Iulia, 1 Decembrie 1990, și 1991. Două, trei detalii agreabile cu marile așteptări ale momentelor de turnură de după 1989. Însă a enumerat și alte aspecte dramatice. Un accident cu un steag rănind grav un ochi al unui demonstrant, din neatenţie, în contextul unor mitinguri cu zeci de mii de oameni nevrozaţi, manipulaţi de câteva evenimente în Transilvania, care susceptibilizaseră presentimentele unei naţiuni aflate într-un pericol. Totuși ne aducem aminte a existat o cauzalitate a revenirii pe poziţii de forţă a elementelor de totalitarism în societatea românească. Un naţionalism de forţă al puterii instalate în 1990 la București se manifesta după evenimentele nefericite de la Târgu Mureș din Martie{1990} ca Unic păstrător al românităţii autentice, consolidînd nivelul de încredere al populaţiei și prin inocularea ideii că alte naţiuni conlocuitoare ar fi pactizat cu partidele de opoziţie, împotriva unui bine asigurat de regim. Desigur istoricul “Dirigu’…” {cum îi spuneam noi, elevii săi}, ca participant la Marile Adunări din 1990, 1991 s-a ales numai cu un sentiment de Nesiguranţă, cu care a supravieţuit până în zilele noastre.

Periplul meu personal cel mai interesant referitor la Ziua Naţională sărbătorită de 1 Decembrie, a plecat din București, a constat într-o înnoptare la Sibiu și o zi petrecută în Alba-Iulia, 1 Decembrie 1997, la care am participat mulţumită Ligii Studenţilor din Universitatea București. Ni s-a atras atenţia că pot reieși evenimente nedorite. Atmosfera în genere a ridicat moralul celor prezenţi, calitatea unei culturi organizate a excursioniștilor bucureșteni, a decurs într-un altfel de 1 Decembrie, mult diferit faţă de Zilele Naţionale descrise în jurnale senzaţionale de Actualităţi TV din 1990, 1991. Aș marșa {generos cu mine însumi} că acel “1 Decembrie” a fost generatorul unui scurt moment de renaștere al unor speranţe de viitor. Din păcate nu a trecut mult timp până să realizez că vanitosul șef de conștiinţe naţionalizate în cultul de (sub)sistem tip 1990-1996, multiplicat și retehnologizat “el însuși cu un dinte în plus”, a tras din nou concluzii rapide asupra unei orientări mărturisite a fi primejdioasă cultural împotriva “Orânduirii 1990-1996”…cu un impuls deosebit ”șeful” ar fi ajuns să acţioneze cu severitate în toate “bifurcaţiile” existenţei noastre.

<Decepţionant, dar …>

Este cert, între 1997 și 1999 un mecanism cu accente de totalitarism contrarevoluţionar a reușit încet, încet să clasifice populaţia, neștiutoare că mai există o asemenea practică. “Dihonia” s-a bazat pe existenţa unei mulţimi de protagoniști loiali care slujeau crezul “Orânduirii 1990-1996”, urmărind înfrângeri clare ale tuturor celor esenţiali opozanţi, care nu ar fi trebuit să posede șanse în ale urcării pe scara ierarhiei profesionale, sociale, politice și cu diverse alte motivaţii extrase din directive de sistem-de-revenire la putere. Iar ne aducem aminte că declasificarea socială s-a cumulat în iarna lui 1999, când o mineriadă a mai schimbat un guvern în România, sistemul Orânduirii 1990-1996 revenind vizibil la butoanele puterii în 2000. Numai că resentimentele de naţiune abandonată au purtat cetăţenii români de toate etniile înspre primele valuri de migraţie în masă.

<Un Decembrie pentru Români Europeni, 2001-2015>

Pasiunile vrășmașe proprii zilei de 1 Decembrie s-au estompat cumva politic în startarea unui proiect de Integrare Europeană a ţării. După anul 2000, de 1 Decembrie au fost vizibilizaţi politicieni încercînd un alt soi de emoţionare al unui electorat care începuse să (le cam) lipsească în scorurile alegerilor politice. La manifestările din 2009, 2010 am remarcat de fiecare dată în Alba Iulia cozile la ceaunurile de vin, ciolan, “fasole cu cârnaţi la cazan” etc – principalul beneficiar de imagine al Zilei Naţionale devenind primarul Municipiului Alba Iulia, amfitrion al unui festival culinar de anvergură. Cu funcţii în Primărie din 1992, Mircea Hava a accesat și în 2015 cu ușurinţă sentimentul naţional. Sub drapele ale Romaniei și ale Uniunii Europene, fanfaronada cu refacerea sentimentelor de patriotism ale naţiunii a fost susţinută de o paradă militară la o dimensiune nemaivăzută de alba-iulieni. La apel a mai răspuns și Vasile Dâncu, (vice)prim ministru de 1 săptămână, unul din eroii poveștii de acceptare pe puncte a aderării României la Uniunea Europeană. Așadar pentru noul guvern Cioloș se prefigurează un cocktail ideologic asortat cu proeuropenism de imagine. Pe fundal însă se aude un zăngănit de armie care a profitat de eveniment ca de o Mare Provocare. Tot ce sperăm este să nu întoarcă armele spre propriul popor de aici, sau din orice colţ al lumii.

de Lucian MORAR

 
Tags: ,

Leave a Comment

CAPTCHA
*