8 Noiembrie, ziua “Z” a alegerilor din SUA

Noi 7th, 2016 | Categorie: Editorial, Generale

118 Noiembrie este o zi aşteptată cu mare interes în întreaga lume. Se alege succesorul lui Barack Obama la preşedenţia Statelor Unite ale Americii. Principalii contracandidaţi au înteţit lupta lor în ultimele zile. Însă nimeni şi nimic nu va mai fi la fel pentru Hillary Clinton şi Donald Trump după numărătoarea voturilor şi anunţarea rezultatelor oficiale.

Alegerile din America, un eveniment bun pentru “mass-media-tizare”  

Despre ce a însemnat Obamismul în cultura vizuală universală s-a comentat deseori colateral evenimentelor politice în desfăşurare.

Vorbind despre marile probleme ale omenirii, liderul mondial Barack Obama a lăsat de înţeles de la început că se situează pe o poziţie critică faţă de unele fapte şi idei, umanitatea având în el un sprijinitor constant timp de 8 ani. Pentru felul cum a gestionat evenimentele externe a primit din partea Academiei Suedeze Premiul Nobel pentru Pace. La nivel intern măsura de reducere a deficitului imens a implicat economii drastice ale guvernului SUA. Găsirea de resurse alternative pentru bugetare ar fi făcut posibilă reforma unui sistem de asigurări cu impact la majoritatea populaţiei.

Modalitatea de a comunica realizările şi {chiar} unele dintre nereuşite a făcut posibil succesul Obamismului cu priză la mase largi. La o privire mai atentă comentatorii fenomenului au remarcat în prezenţa sa din spaţiul public o tendinţă continuatoare a “Pop Culture”. Dansând des cu Michelle prima doamnă a Americii, dimpreună cu vedete consacrate ale genului muzical, cuplul prezidenţial a întretinut o atmosferă degajată în audio-vizual. Modalitatea îndrăzneaţă de a se re-prezenta ca element de divertisment, de a fi mereu Online pe Internet, de a vorbi despre cuceririle ştiinţei&tehnologiei şi mai ales de a imagina auditoriului un viitor comun high-tech sunt câteva caracteristici ale unui vizionarism oferit poporului american.

Însă de felul cum arată viitorul imediat politic american se ocupă acum echipele

democratei Clinton şi a republicanului Trump. Înscrişi într-o competiţie fără precedent la acest nivel , o femeie şi un bărbat şi-au cultivat anterior o notorietate în decenii de apariţii publice.

Hillary Clinton se consideră o moştenitoare de drept a Obamismului, dar realitatea pare a fi alta. Fosta prima doamnă a SUA se poate reflecta şi mai mult însă ca şi consoarta preşedintelui american dintre 1992-2000, Bill Clinton. O compilaţie {saxofonist}Bill Clinton&{rithm-and-soul}Barack Obama ar spune experţii din domeniul muzical despre star-ul în devenire continuă în ultimii 15 ani, Hillary Clinton.

Campania sa electorală din 2016 s-a rezumat în a {se} explica ideologic ca fiind o “Obamistă”, fără a pierde nici un prilej de a{şi} defăima adversarul, pe Donald Trump. “Sceneta” partidului democrat se derulează zilnic în ample adunări unde “gratis” poporul asistă la concerte {scumpe} ale profesioniştilor show-ului muzical american. Hillary Clinton pare a fi deocamdată într-o instalaţie care furnizează mai degrabă Pop-Corn populaţiei decât o anumită nuanţă plăcută de Pop Culture{Music} Obamistă pacifistă.

Candidatul republican Donald Trump a ales să atace săptămâna trecută acest aspect al adversarului despre care afirmă că “a făcut mult zgomot pentru nimic”. Campania sa a luat turnura unui lucru necesar a fi demistificat. Deţinând o majoritate în mass-media, ideologii democraţi au indus în societate, acţionând sistemic, o idee devenită prejudecată la mulţi: alegerea lui Donald Trump ar fi o mişcare prea periculoasă pentru un univers politic mondial. Republicanul a luptat şi cu acuzele aduse asupra limbajului său neaoş folosit în a adresa relaţionări cu sexul slab, iar votul feministelor va înclina greu la balanţa scorului final. Norocul lui Donald Trump îl reprezintă o perioadă de 2 decenii după 1970 când a fost puternic mediatizat pe primele pagini ale ziarelor si revistelor în diverse ipostaze. Afacerile sale de succes s-au bazat pe previziuni aproximativ exacte asupra mersului treburilor lumii. S-a dovedit un constructor şi un vizionar {şi} în HighTech, unde în deceniul 1980-1990 a făcut profituri fabuloase investind mereu inteligent, pe unele console de jocuri electronice figura sa devenind o marcă asociată produsului!

A dezvoltat o serie de şcoli de antreprenori, iar după sinistra cădere a Turnurilor Gemene din 11 Septembrie 2001, a încercat să înveselească atmosfera în cartierul de afaceri al New York-ului producând un foarte interesant serial de televiziune cu un subiect specific marelui business.

Alegerile din 2016 – o poveste tipic new-york-ieză

Săptămâna trecută prestigiosul cotidian New York Times a povestit unele faze neobişnuite ale incipienţei epopeii “Clintonilor” în oraşul cel mai important al Coastei de Est. La un moment dat destinul lor s-a intersectat cu cel al magnatului Trump. Acesta a sprijinit reconstruirea onorabilităţii {şi a averii} Clintonilor. Distruşi de scandalul sexual cunoscut în mass – media sub numele de Afacerea Monica Lewinski, în anul 2000 la finalul mandatului de preşedinte a lui Bill, “Clintonii” s-au mutat din Washington la New York. De reamintit respectivul dezastru de imagine a avut implicaţii dure şi pentru noii prieteni ai Americii din Europa de Est de după 1990. Liderii post-comunismului invitaţi să adere la NATO dimpreună cu ţările lor au suferit prin ricoşeu o deteriorare a încrederii cetăţenilor prin extinderea prestigiului de rău-făcător sexual a Numărului 1 de la Casa Albă la toţi cei cu care s-a întâlnit în acea perioadă.

Clintonii” se îmbogăţesc rapid după ce s-au mutat la New York. Ca un story cu happy ending financiar averea lor a ajuns în 15 ani la circa 230 de milioane dolari. Şi nivelul cheltuielilor şi a pretentiilor ar fi crescut enorm. Pentru campania electorală din 2016 dedicată exclusiv cultului personalităţii lui Hillary Clinton s-ar fi cheltuit o sumă în valoare de 1 miliard, obţinută din donaţii. Ca să atingă acest standard de nou îmbogăţit au conlucrat mulţi factori. Spre surpriza publicului, New York Times a dezvăluit cum însuşi magnatul Donald Trump ar fi dat sfaturi bune familiei Clinton referitor la a face avere cooperând cu marii oameni de afaceri din Manhattan. Cu filozofia din golf “dacă omul a ratat o dată{o gaură} mai are dreptul la încă o încercare şi încă una etc … etc …”, Donald Trump a deschis porţile unui club {sportiv} de business şi a unui teren de golf pentru Bill Clinton, care a fost încet-încet recuperat de high-life-ul New York-iez, după ce acesta a fost efectiv alungat din diverse cluburi-de-oameni onorabili, oripilaţi de scandalul Lewinski “impeachment-ului sexual”, o demisie cerută la adresa preşedintelui democrat între 1998-1999 de către un vot al legislativului american. Amintind de un alt tip de dezastru, urmare a atacului terorist din 11 Septembrie 2001 care a lovit brutal centrul financiar şi administrativ al cartierului lui Donald Trump, acesta a fost nevoit să reconstruiască siguranţa unei noi lumi politico-financiare. Înveselind deseori atmosfera cu prezenţa şi glumele sale deocheate sau nu, de exemplu în primele decade ale carierei politice a lui Hillary Clinton a donat bani comitetului de susţinere a candidaturii acesteia în Congresul SUA, jucând astfel rolul unui Batman, miliardar cu resurse capabil de a oferi orice ajutor în contextul special al unor catastrofe petrecute în metropola {încă} cea mai importantă din lume.

Însă acum un Clinton fardat şi un electorat instigat AntiTrump, cultivat cu puterea obişnuinţei perioadei Obama sunt pe o poziţie adversă unui erou onorat o vreme de aceeaşi mass-media care-l denigrează astăzi. Filantropul Donald Trump este paradoxal ameninţat într-un mental colectiv-devenit coleric, cu imaginea celor pe care i-a înstărit şi el cândva cu oarecare eforturi personale!

… în Noiembrie 2016, totuşi nu se joacă soarta lumii pe “ultima sută de metri”!

China {comunistă}, ţară cu care deschiderea relaţiilor de mari afaceri a început din timpul mandatului republicanului Richard Nixon{1968-1974}, ar fi într-o ofensivă anti Trump, lucru denotat de fideli ai high-tech-ului chinez prin postări dese pe Internet. “Ei” văd în vizionarismul lui Trump, al unei Americi Puternice din Nou, o ameninţare directă. O rutină a gestionării conflictelor Vest-Est în timpul guvernărilor republicane esenţiale a arătat re-aşezarea unor parteneriate de bună înţelegere între conducătorii respectivelor state opuse ideologic.

Rusia Putiniană este în expectativă. Un conflict latent a izbucnit odată cu sancţiuni impuse de Administraţia Obama, acum 2 ani. Deocamdată Trump este perceput ca un negociator redutabil, iar despre Clinton, la Moscova rezistă puţine îndoieli.

Aliaţii tradiţionali ai Americii au sau nu de ce să se teamă de o mare schimbare în SUA. În Marea Britanie, mândria conservatoare guvernează după votul tipic “BreXit”. A accepta partener pe unul ca Trump, cel care vorbeşte o engleză concretă pare a fi extrem de simplu. Franţa are Alegeri în 2017, socialiştii fiind preocupaţi mai mult cum să se menţină la putere.

Cei din Asia apreciază eforturile de a primi garanţii de la ambii candidaţi. Coreea de Sud şi Japonia au încredere în ambele curente politice americane.

Adevărate comitete de sprijin au susţinut financiar candidatul aflat acum la putere, pe Hillary Clinton, Secretar de Stat în funcţie. Legături cu diverse grupări, unele de sorginte arabă au fost găsite pe un server de email-uri, care a fost gestionat în afara cadrului legislativ impus angajaţilor guvernului american. Faptul a fost incriminat de către o anchetă a FBI aflată într-o desfăşurare amplă. Iar republicanii au început să impute pe toate canalele neglijenţa lui Hillary Clinton, felul cum a ales consilier un individ ca Anthony Weiner, “un pervers” dovedit şi anchetat de instrumentul de poliţie federală american pentru o relaţie extra-conjugală cu o fată de 15 ani din statul Carolina de Nord. Tergiversările puterii democrate de la Washington în acest caz a turnat gaz-pe-foc opiniei publice gestionate de pro-republicani, <sexism-ul> revenind pe 2 Noiembrie ca o fatalitate într-un moment cheie al reconsacrării vocaţiei conducătoare a familiei Clinton! Iar directorul poliţiei federale a adoptat o poziţie opusă dorinţei democraţilor de a îngropa scandalul. Candidatul Trump a invocat posibilitatea unui “impeachment”, vot de blam dat de Congres în cazul că democrata va câştiga alegerile din 8 Noiembrie, sesizând oportunitatea deschisă de a răsturna scorul defavorabil din sondaje. Hillary va fi nevoită să demisioneze, dacă problemele corespondenţei frauduloase se confirmă. Noua temă de campanie a exacerbat intern toate energiile părţilor interesate. Liderii politici ai lumii au fost întrebaţi de noua turnură, despre implicarea FBI în cursa electorală americană. Interveţionismul poliţienesc a fost răs-discutat în ultima săptămână de dinaintea alegerilor.

La o prima evaluare de impact, implicaţia FBI are un efect scontat în zona liberalilor puri ai Americii. Ei nu vor da votul la nici unul din primii 2 clasaţi. Merită amintit – existăşi alţi candidaţi, de la forţe politice mai puţin mediatizate. Redirecţionarea voturilor nehotărâţilor ajută de regulă pe candidatul cel mai bine clasat în sondajele de opinie.

de Lucian MORAR

 
Tags: , , , , ,

Leave a Comment

*