Noua propagandă chineză atacă în Occident

Dec 22nd, 2016 | Categorie: Controverse, Editorial

 O primenire a relaţiilor Chino-Europene este aşteptată cu mult interes într-un context al explorării posibilităţilor de a extinde o piaţă de desfacere. Compromisuri de tot felul ale acordurilor cu chinezii au dat frâu liber la speculaţii şi în Europa Occidentală. Rivalitatea Vest-Est intră într-o altă eră în care hegemonia Americii sub Donald Trump este credibilă, iar o luptă cu binomul Rusia-China la nivel mondial este anticipată de recenta campanie electorală prezidenţială din Statele Unite ale Americii.

Din 2013, România un atu pe drumul Chinei spre pieţele Europei! 

              România din prisma marilor puteri ale fostului Bloc Comunist, Uniunea Sovietică şi China a fost privită mult timp ca o haltă atractivă deschisă pe un drum comercial spre lumea (particulară) europeană de origini latineşti, majoritară în Europa Occidentală. Fiind singura ţară comunistă de cultură şi origine latină, rolul de punte spre cealaltă Europă a fost jucat la un nivel extrem de serios încă dinainte de 1970. Cel mai probabil în calculele noilor târgoveţi de la Beijing, sau Moscova, lucrurile în ceea ce priveşte românii secolului 21, reliefează aproape o aceeaşi chestiune evidentă. Un român va vinde mai simplu o marfă chinezească decât alţi estici în Italia, Spania, Franţa, Portugalia, Belgia. 

La nivel public, România (re)devine un loc important în ecuaţia chineză de expansiune spre Europa în 2013, când la Bucureşti are loc o conferinţă asupra  Cooperării în cadrul grupului CEE16+1, China&ţările Est şi Central Europene. Amfitrionul întâlnirii, nimeni altul decât Victor Ponta, prim-ministrul social-democrat al României a lăudat la momentul respectiv iniţiativa prim-ministrului Li Keqiang de a se întâlni la un “summit” cu reprezentaţii celor 16 ţări partenere. Totuşi Victor Ponta a exagerat clamând un mare succes al acestei întâlniri cu o declaraţie şocantă “a reuşitei {re}puneri a României pe Harta Lumii ca un loc important, după foarte mulţi ani!.” În 2008, guvernul liberal organizase la Bucureşti un summit NATO al alianţei Euro-Atlantice, eveniment la care au fost prezenţi de exemplu preşedinţii SUA şi Franţei, prim-ministrul Angliei, plus o sumedenie de alte înalte oficialităţi venite din ţările membre sau asociate la NATO.    

Optimismul privind colaborările cu China a avut cote maxime la Bucureşti, ca la Varşovia proiecte de infrastructuri feroviare care să susţină trenuri de mare viteză fiind semnate în documente bilaterale cu România sau chiar trilaterale cu Serbia şi Ungaria. Deocamdată aventura politicilor din 2013 pe căile ferate din România lui 2016 indică inexistenţa vreunui vagonet de mare viteză de producţie chineză. O replanificare constituie un prim eşec al acestei iniţiative CEE16+1.

Deşi doar vechiul comerţ consacrat în România imediat perioadei de după “1989”  funcţionează încă la parametrii doriţi de partea chineză, planificatorii au încercat să convingă publicul că va fi loc ”de mai bine” şi pentru alte ramuri industriale. S-a discutat  despre preluarea unor mine de cărbuni. Iar asupra dezvoltării petro-chimiei preponderent pe o relaţie EuroAsiatică guvernarea Ponta a explorat relaţii privilegiate cu Azerbaidjan, sau Kazahstan locuri pe unde de altfel ar trece şi noul Drum al  Mătăsii chinezeşti. Dacă o rafinărie din România va fi preluată cotă parte de către un operator chinez va fi un prim pas spre o mare afacere de prelucrare şi distribuire produse petroliere.

 

De menţionat, domeniul creării de SmartCity-uri în România a consumat sub-ansamble ieftine obţinute de regulă de firmele de cablu TV&Internet ca operatori privaţi, după colaborări cu producătorul de produse microelectronice ZTE din China. Pe piaţa de smartphone-uri sunt oferite de către operatorii de telefonie mobilă în abundenţă telefoane Made In China din gamele Huawei, Xiaomi, Oppo.

Germania-China, o relaţie {re}strânsă la nevoie cu subtitrări dese realizate în timp real!

              În genere problema identificată de savanţii chinezi în relaţiile economice internaţionale ale Chinei a fost un deficit al balanţei importuri-exporturi cu anumite ţări. La Beijing un plan de recuperare a fost pus la punct. Germania a exportat masiv tehnologii asociate industriei auto în China. De la an la an a vândut tot mai multe automobile în China. O echilibrare a balanţei comerciale pe relaţia Germania a adus în Martie 2014 oficiali din Germania şi China la masa negocierilor. Subfinanţarea sectorului privat german de către agenţii economici chinezi este privită cu maximă echitate. Au ajuns la un acord de deschidere a pieţelor financiare pentru clienţi din China. Asupra a face o parte din Frankfurt un Hub financiar chinez, o delegaţie a Preşedintelui Xi Jinjping a îmbiat flexibilul mediu de afaceri german cu o serie de oferte concrete de investiţii directe în băncile germane. De reamintit în domeniul tehnicii de vârf Germania a permis Chinei să se afişeze cu o marfă de top la celebrul târg CEBIT de la Hanovra  în 2015, ca invitat de onoare. Mii de firme au prezentat la standuri o ofertă tentantă pentru publicul european. Un spaţiu expoziţional imens oferit este aur curat într-o asemenea circumstanţă, dar prezintă incovenientul de a fi sub control strict al organizatorului, cei care semnează contracte într-un astfel de cadru fiind aleşi pe sprânceană.   

              Se ştie “Continental” una din  firmele germane care aveau nevoie de infuzie de capital a apelat la chinezi pentru a trece un hop care pare lipsit de inhibiţii ideologice. 

O experienţă anterioară pe considerente supra-ideologice a fost consumată în 2005 la Berlin. Germania a avut în cancelarul social-democrat Gerhard Schröder un deschizător al unei afaceri dinspre spaţiul sovietic înspre Germania Occidentală,  gazoductul GazProm ar fi creat garanţii stabile pentru construcţii durabile pe teritoriul german. A fost genul de mare afacere “şcoală”, având sensurile unui alt tip de deschideri pentru mari concerne şi oameni politici. În contrapartită, de menţionat Siemens a construit pentru Rusia trenuri de mare viteză şi a vândut componente pentru industria energetică. Totuşi acest tip de acorduri a oferit celor direct implicaţi şi alte conotaţii  slujbei. Cel mai recent exemplu de constrângere Euro-Asiatică pentru domnul Schröder este că acesta a fost nevoit să facă oficiile de reprezentare a unor germani-ipotetici socialişti urmaşi ideologici ai lui Marx- în Cuba, la funeralile lui Fidel Castro din Havana!

Londra a încasat “partea leului” în afacerile cu magnaţii chinezi

Londra a fost adevăratul prim mare Hub financiar pentru investitorii chinezi. Pe marea piaţă bursieră nu există oprelişti pentru ca o economie cotată numărul 2 în lume să găsească resurse optime necesare în principiu consumului intern. Iar piaţa financiară a consumat în ultimii 2 ani aproape trimestrial câte o preluare de întreprinderi în valoare de peste un miliard lire sterline prin parteneriate de către investitori din China.       

              Cea mai relevantă afacere pentru englezi a rămas fotbalul, sportul lor naţional.  Şi în Anglia experienţa ruşilor a fost folositoare pentru chinezii interesaţi să consume {şi} din divertismentul altora. Aceştia au cumpărat mari Cluburi de Fotbal urmând modelul Abramovich, magnatul rus care a devenit patronul lui Chelsea Londra în deceniul trecut fiind un personaj la modă în toată lumea.

În această toamnă cotidianul Telegraph prezenta destul de emfatic noua stare care afectează sportul naţional. Peste 30 de miliardari din China sunt gata să investească bani pentru achiziţionarea unor cluburi de  fotbal. China ar produce schimbarea la faţă a sportului european numărul 1. Sumele vehiculate sunt enorme. Deocamdată Manchester City a beneficiat de o infuzie de capital de 400 milioane de lire din partea China Media Capital Holdings. Alte cluburi au fost cumpărate la sume modice West Bromwich Albion – 200 milioane lire, Aston Villa – 60 milioane lire, Wolverhampton Wanderers – 45 milioane lire. Câteva agenţii importante de impresariat sportiv au schimbat proprietarul. Iar lista cluburilor europene care au participaţie chineză în acţionarat mai cuprinde şi alte nume sonore precum Atletico Madrid, Lyon, Inter Milano, Espanyol Barcelona, Nice şi Slavia Prague. La fel cum a procedat Abramovich, drepturile de proprietate în astfel de intreprinderi se extind treptat la factorii colaterali fenomenului sportiv. Partenerul european, pe lângă surplusul la avere dobândit, poate fi regăsit emiţând comentarii măgulitoare la adresa regimului care a creat un astfel de magnat capabil să investească peste hotare. De regulă suporterilor echipei li se oferă o şansă reală de a explora tărâmul necunoscut din ţara de origine a patronatului. Asemeni experimentului Chelsea Londra alţi suporteri înflăcărăţi ai echipelor europene patronate de euroasiatici pot realiza un transfer al simpatiilor cu uşurinţă. Un bonus pentru entuziaştii de la Chelsea au fost excursii pe un traseu care a cuprins şi locuri sacre ale comunismului din Piaţa Roşie, Moscova. Este sigur faptul că suporteri ai altor echipe patronate de chinezi urmează un traseu similar.  Nu va mai mira pe nimeni dacă vor face o trecere ca adaus turistic prin faţa Porţii Păcii Celeste din Beijing, în piaţa Tiananmen unde spiritul lui Mao Zedong veghează oraşul din dreptul unor portrete uriaşe ale întemeietorului comunismului chinez.  

              Marea motivaţie a încurajării schimburilor bilaterale din 2016 este un turism cu chinezi practicat la nivel industrial. Aceştia au cheltuit în străinătate circa 215 Miliarde dolari într-un an “2015”, cu 53% mai mult decât anul anterior! Turismul este însă o altă reciprocitate în relaţiile dintre 2 mari ţări cu sisteme politice interne diferite complet.

La Paris, Google are îngrijorări tot mai fundamentate din cauza schimbărilor de Geo Politică Euro Asiatică! 

Vreme de decenii francezii au contribuit esenţial la dezvoltarea Chinei. Colaborarea cea mai consistentă care se fundamentează este în domeniul modernizării infrastructurilor de transport în China. Materialul rulant francez se potriveşte cu cel chinez într-o asemenea măsură încât se spune că un tren produs de firma franceză ALSTOM poate rula fără mari modificări pe noile rute interne de mare viteză chineze. Fabricanţi de avioane francezi au contribuit la realizarea primelor mari avioane de pasageri chineze, destinate rutelor interne. Însă nevoia disperată de a uşura transportul a sute de milioane de oameni prin China a valorizat şi alte achiziţii din spaţiul francofon. Celebra firmă canadiană Bombardier, care a livrat vagoane de metro şi în Bucureşti a fost subiectul unor tranzacţii bursiere de recapitalizare cu banii chinezilor. Mărcile consacrate în China încearcă la rândul lor o expansiune în Franţa.  

Ca o contrabalansare exemplul de marfă chineză prezentat francezilor este Baidu un motor de căutare aproape similar lui Google. La o conferinţă ţinută la Paris pe temele unei cooperări, Robin Li ,directorul general BAiDU a explicat cum vor influenţa chinezii navigarea Online pe telefoane mobile în Europa. Chinezii încearcă să exploreze o nişă pe acest segment, se ştie Google a avut câteva probleme cu statul francez care este nemulţumit de modalitatea de externalizare a profitului firmelor asociate logoului de căutare online, la fel deranjează o poziţie dominantă a lui Google pe piaţă. La Beijing se speră de asemenea în reducerea deficitului de turişti, China fiind deja prezentată publicului francez ca o destinaţie suficient de exotică şi permisibilă. 

“USA vs China” sau cum nu se va depăşi un blocaj instituţional!

America Secolului 21 agreează încă o invitaţie marca Jim Morisson “The West is the best, … Get here, and we’ll do the rest!” dar şi o dilemă Trump-istă adresată celor nepoftiţi.

În rândul observatorilor noilor tendinţe de peste ocean chestiunea unui conflict major între cele 2 superputeri este luată foarte în serios. Cel mai recent comentariu CNN făcut pe 13 Decembrie de către analistul Mark Leonard întăreşte convingerile asupra unei crize majore datorată diferenţelor de opinii asupra statului Taiwan, aliat al SUA dar nerecunoscut de Beijing.  

Există un scepticism fundamental pentru cum va evolua relaţia cu China. Din prisma IT-ului semnalele sunt premonitoare. Câteva portaluri online de ştiri au anunţat că “ţara de origine, China comunistă oferă talentelor angajate în Silicon Valley şansa de a lucra la revenirea acasă, pe bani mai mulţi, având în vedere ultimele declaraţii privind schimbarea paradigmei relaţiilor bilaterale chino-americane …”  

Mediul de afaceri american High-Tech a beneficiat în timpul anului curent de o infuzie de capital din China. Achiziţiile de firme americane au mers pe bandă rulantă, ultima tranzacţie notabilă în Noiembrie, fondul USA Canyon Bridge Capital Partners cu capital majoritar din China a cumpărat firma constructoare de componente microelectronice Lattice Semiconductor Corp, pentru 1,3 miliarde dolari. De altfel începutul lui 2016 debuta în forţă pentru chinezi cu un record realizat de un serviciu de distribuţie ZTO Express listat într-o oră la bursa de mărfuri din New York, acumulând rapid 1,4 miliarde dolari de la investitorii interesaţi de această oportunitate. Posibilităţile oferite antreprenorilor străini de către administraţia democrată a generat şi alte recorduri în ultimii ani. Demn de menţionat este cel al exportatorilor de petrol în SUA, din ţări majoritar asiatice asociate în cartelul OPEC care per total au vândut în exterior marfă record în valoare de 930 miliarde dolari în 2014. Odată cu apariţia unui republican la Casa Albă se speră că nici una din ţările OPEC{în speţă fiind Irakul, sau Iran-ul} nu va face nici un gest nebunesc împotriva SUA, aşa cum s-a întâmplat în Septembrie 2001, cu atacul asupra Turnurilor Gemene New York-ieze în timpul primului an de mandat al republicanului George W. Bush,  contestat îndelung la alegere de către democraţi.  

Există un IT-ism american stopat datorită instrumentului de supraveghere şi control chinez. Şi o istorie în Secolul 20 a unor conflicte armate SUA vs China!… 

              Pentru a veni în întâmpinarea stricteţii impuse de Partidul Comunist Chinez, chiar şi celebrul FaceBook a trebuit să adapteze o sculă de cenzură specială pentru China. Pe culmile diplomaţiei de afaceri bilaterale s-a aflat Mark Zuckerberg, patronul Facebook şi nevasta sa de origine asiatică. Acesta a ajuns să joace rol deplin de aplaudac la o întâlnire a actualui prim-ministru Li Keqiang în Beijing cu activul de partid. Problema interzicerii Facebook în ultimii 7 ani în China este extrem discutabilă şi întreprinzătorul Mark Zuckerberg crede că va fi o muncă de Sisif să adapteze libertatea de exprimare cibernetică la cerinţele crescute ale moralei comuniste pure impuse de partidul unic de la Beijing. Facebook , Twitter  şi Google sunt astfel în blocaj prin China continentală şi la liber în insula Taiwan, entitatea considerată rebelă încă de la sfârşitul Războiului Civil câştigat de comunişti{cu arme sovietice} pe continent în 1 Mai 1950.   

O analiză a portalului money.cnn.com anunţa cum pentru patrularea pe Internet  guvernul Chinei comuniste a alocat nu mai puţin de 2 milioane de cenzori! Iar cifrele par a creşte în continuare, câtă vreme bugetul Chinei pentru apărare are tot mai multe zerouri, circa 233 de miliarde dolari în 2020!  

Pe 7 Noiembrie 2016 China a strâns şurubul la conducta libertăţii de exprimare pe Internet sub pretextul asigurării unui răspuns la atacuri cibernetice, s-a votat o nouă lege mult mai restrictivă. Se vorbeşte pentru zona EuroAsiatică despre pregnanţa unui RedInternet, adaptat regimurilor represive respective. Câtă vreme legile votate la Moscova asupra abrogării unor libertăţi pe Internet se sincronizează cu politicile Beijingului ştirea pică precum o mănuşă pentru trendul impus de noul politicianism marca Donald Trump în SUA.

Alianţa preferată anti-chineză în imaginarul americanului de rând a mişcat de fapt  opţiunea de vot a majorităţii veteranilor americani a Războaielor din Asia, cei care l-au votat masiv pe Trump preşedintele SUA în Noiembrie 2016. Aceştia  cunosc detalii de la nivelul solului ale unor confruntări ideologice dure, întâlnind voluntari chinezi în carne-şi-oase pe linia sângeroasă a frontului din Peninsula Coreea{1950-1953} . De menţionat cei mai mulţi dintre veteranii americani în viaţă au fost angrenaţi şi educaţi doctrinar în sens anti-comunist în timpul războiului din Vietnam{1961-1975}, când SUA a luptat în Asia împotriva unui conglomerat {Nord}Vietnamez dotat cu tehnologii Chino-Sovietice.     

de Lucian MORAR

 
Tags: , , ,

Leave a Comment

CAPTCHA
*