Cum primea Iliescu indicații prețioase de la Ceaușescu

Ian 5th, 2017 | Categorie: Controverse, Editorial

Într-un articol republicat în 1992, a șters citatele din Ceaușescu, Engels și din Directivele PCR  pe care le inserase în articolul original publicat cu un deceniu în urmă. Ion Iliescu nu a fost doar un om politic influent înainte și după Revoluţie, ci și un scriitor prolific în ambele perioade istorice. Înainte, a publicat lucrări cu caracter științific despre problematica hidrologică, iar după Revoluţie a scris, în special, cărţi politice. Iliescu a știut să -și schimbe discursul la începutul democraţiei originale și a încercat să înlăture urmele gândirii comuniste din articolele sale.

În 1982, la Editura Politică apărea volumul „Problemele globale și viitorul omenirii“ în seria „Idei contemporane“. Era vorba despre  o colecţie de 20 de articole. Unul dintre ele este semnat de inginerul Ion Iliescu, are 28 de pagini, și se intitulează „Apa ca sursă a dezvoltării economico-sociale mondiale“. 

Articolul, cu fix același titlu, a fost republicat de către Ion Iliescu în anul 1992, în plină democrație, într-o carte intitulată “Problemele globale creativitate“,  apărută la Editura Tehnică. Președintele României la acea vreme, își explica demersul în Prefața cărții redactate după Revoluție: „am adunat sub acest titlu o parte din eseurile, studiile, comentariile, notele de lectură publicate între anii 1981 -1989.“ 

Citind comparativ, se observă că articolul mai sus invocat,  „Apa ca sursă a dezvoltării economico-sociale  mondiale“, a fost republicat în 1992, fără o serie de pasaje în care este citat Nicolae Ceaușescu, Friedrich Engels și directivele Partidului Comunist Român. 

Din Directivele PCR

Citatele care apar în artico-lul din 1982, dar pe care Ion Iliescu le-a scos la republicarea lui în 1992 sunt:

„În acest sens au caracter programatic prevederile Directivelor Congresului al XII-lea al PCR care stabilesc drept obiectiv major al actualei etape «respectarea strictă a limitelor admisibile în procesele generatoare de noxe, precum și pentru recuperarea substanțelor reziduale, construirea de stații de epurare a aerului și apelor, prevenirea degradării fondului funciar, protecția faunei, a pădurilor și vegetației din rezervații, parcuri și locuri de agrement, introducerea unor mijloace de transport nepoluante» ca și sublinierile din raportul tovarășului Nicolae Ceaușescu la cel de-al XII-lea Congres «o mai mare atenție trebuie acordată folosirii raționale a apei în procesele tehnologice, diminuării pierderilor și consumurilor specifice, reducerii poluării și păstrării calității apei, ca factor esențial al echilibrului ecologic. Vor trebui aplicate în mod riguros prevederile legii cu privire la ocrotirea mediului înconjurător, asigurând echilibrul naturii și ambianța corespunzătoare vieții poporului nostru în prezent și în viitor»“. Din notele de subsol aflăm că inginerul Ion Iliescu a citat din Directivele Congresului al XII-lea al Partidului Comunist Român cu privire la dezvoltarea economică-socială a României în cincinalul 1981-1985 și orientările de perspectivă până în 1990. Iliescu citează din Raportul celui de-al XII-lea Congres al PCR, prezentat de Nicolae Ceaușescu. 

Capitalismul ne conduce spre prăpastie

Un citat scos de Ion Iliescu din ediția 1992, dar care apare în ediția din 1982 este extrem de controversat și înfierează capitalismul.

„Din acest punct de vedere, apar pe deplin întemeiate aprecierile lui Roger Garaudy din al său  «Apel către cei vii»: «Haosul este în logica internă a modelului occidental de creștere – care s-a impus întregii lumi. Tabloul care ni se înfățișează nu este al sfârșitului lumii, ci sfârșitul convulsiv al unui ciclu istoric, a patru secole de hegemonie a occidentului, a modelului său de creștere și de cultură, care ne conduce astăzi spre prăpastie. Acest model este, de aceea, neviabil și imposibil… extrapolarea lui înseamnă a împinge lumea a treia spre dispariție sau spre o revoltă generalizată» “. 
Ca o ironie, în anii ’90, Ion Iliescu a fost ales să conducă România spre democrația și lumea occidentală pe care, în 1982, o înfiera cu mânie proletară. Dar Roger Garaudy, din care cita Ceaușescu, este un scriitor extrem de controversat. În 1996 a publicat o carte intitulată “Miturile fondatoare ale politicii israeliene“, în care neagă cifra de 6 milioane de victime evreiești ale nazismului. A fost condamnat la închisoare cu suspendare. 

Manifestul comunist liber

Un alt pasaj din finalul arti-colului nu mai apare la republicarea din 1992. „Capătă, de asemenea, o mare actualitate aprecierile lui Engels din «Dialectica naturii», în care vorbea de «existența unor disproporții colosale între scopurile propuse (de civilizația umană) și rezultatele obținute» și că «forțele necon-trolate sunt cu mult mai puternice decât forțele puse în mișcare după un plan dinainte stabilit. Și nici nu poate fi altfel – sublinia el – atâta timp cât cea mai de seamă activitate istorică a oamenilor, cea care i-a înălțat de la animalitate la umanitate,  și anume producerea celor necesare traiului, adică ceea ce se cheamă azi producția socială, este cu atât mai mult supusă jocului efectelor nedorite ale unor forțe necontrolate… Abia o organizare conștientă a producției sociale – conchidea Engels – poate ridica oamenii din punct de vedere social dea-supra lumii animale, după cum producția, în genere, i-a ridicat din punct de  vedere biologic“. Iliescu s-a lepădat de citatele din Marx, Engels (Opere, volumul 20). Autorii manifestului Partidului Comunist nu mai erau compatibili cu România democratică a președintelui în funcție de la acea dată, Ion Iliescu.  

A înghețat realitatea pentru un deceniu

Cartea păstrează pasaje incompatibile cu România de azi, integrată european și trans-atlantic, dar care, în 1992, probabil că puteau fi trecute cu vederea. “După cum apreciază Roger Garaudy «10 milioane de ocidentali consumă și poluează, comparativ, mai mult decât 4 miliarde de țărani indieni». Fenomenul subdezvoltării, cu toate trăsăturile și consecințele sale, nu este doar o caracteristică a unor popoare rămase în urmă pe planul dezvoltării sociale“, scrie Iliescu în articolul „Apa ca sursă a dezvoltării economico-sociale  mondiale“. Dincolo de autorul-sursă extrem de controversat, comparația este forțată, dat fiind că nu există atâtea miliarde de țărani în India. Apoi, SUA sunt puse la zid pentru că „folosesc în agricultură 40% din apa utilizată în economie. Sau, dacă luăm exemplul a două țări europene apropiate ca potențial economic – Franța utilizează 40% din apă în agricultură, în timp ce Germania 10%“.   

Deși vorbim de un articol care are un caracter științific și prezintă cifre și grafice, acestea nu sunt aduse la zi în articolul republicat în 1992. 
„În timp ce jumătate din omenire (2 miliarde) nu dispune de condiții elementare de salubritate și de alimentare cu apă potabilă, omenirea cheltuiește anual pentru înarmare 500 de miliarde de dolari“, este un pasaj păstrat în ambele articole. Ar însemna că omenirea a încremenit în aceste cifre care nu s-au modificat timp de zece ani. Sau, Iliescu prezintă, în ambele articole, tabelul „Balanțele anuale ale circuitului apei pe glob“, altul „Stocul apei pe glob“, care au încremenit la aceleași cifre timp de un deceniu. Alte referiri sunt la state care, în 1982, erau în plin avânt, iar zece ani mai târziu dispăruseră de pe hartă sau se reconfigurau: „România se situează printre statele cu cei mai ridicați indicatori specifici (volum de apă prelevată sau apă industrială, respectiv de apă potabilă pe cap de locuitor) depășind unele țări cu un potențial economic superior – RFG, RDG, Austria, Cehoslovacia“.  

CURRICULUM VITAE. Izolat, director în comunism

Ion Iliescu a condus șase ani Româ-nia imediat după Revoluție și alți patru între 2000 și 2004. Apartenența sa la structurile comuniste – a devenit simplu membru de partid în anul 1955, iar din 1965, a făcut parte din Comitetul Central al PCR – este văzută de mulți, și azi, ca o frână în dezvoltarea democratică a României. A fost secretar de partid la Iași și apro-piat al familiei Ceaușescu până în anii ’70. Apoi – susține fostul șef de stat – ar fi fost marginalizat de fostul dictator. Iliescu a fost directorul Editurii Tehnice în perioada 1984 – 1989.

CONȚINUT. Probleme globale resuscitate

Articolul „Apa ca sursă a dezvoltăriii economico-sociale mondiale“ tratează problema apei, conţine „schema ca principiu a utilizării apei“, „distribuţia apei prelevate între principalele folosinţe în câteva ţări“, „stocul apei pe glob“, „balanţa apei continentale, modul de distribuire a apei în reţelele comunale“.  Iliescu lasă neschimbat finalul ambelor articole ca și cum, între cele două, nu ar fi trecut zece ani: „Problemele globale cu care se confruntă omenirea azi -nu-și vor putea găsi, probabil, soluționarea cu măsuri globale și radicale, prin schimbarea fizionomiei relațiilor dintre state și popoare, în pas cu cerințele dezvoltării civilizației și cu posibilitățile create de inteligența umană“. Între publicarea celor două articole una din cele două mari puteri ale lumii, URSS a dispărut din structura de putere a lumii.

de Petre Bădică

 
Tags: , , , ,

Leave a Comment

CAPTCHA
*