Filosoful Laurențiu Gheorghe: Când democrația riscă să devină o formă fără fond

Mai 2nd, 2017 | Categorie: Editorial

L-am invitat pe Laurențiu Gheorghe, doctor în filosofie la Universitatea București, la o dezbatere care își propune să răspundă la întrebarea: sunt democrația occidentală și sistemul său de valori puse în pericol de ascensiunea populismului naționalism și de manipularea informațională?

Asistăm la un recul al democrației ?

Într-un sens propriu nu, dimpotrivă, este perfect democratic ca elitele să fie înlocuite la urne de către electorat. În ultimii ani democrația intrase într-o stare de încremenire, aceleași figuri se roteau, cu același discurs și același consens socio-economico-strategic. Faptul că partide și personaje din afara consensului oficial au reușit să ajungă în prim plan este un lucru foarte bun pentru democrație. Reconectează poporul cu decizia politică, democrația se dovedește a fi eficientă în a schimba ceva. Ceea ce reprezintă o împlinire a scopului ei. Democrația se întărește când există alternanță și există competiție pe piața ideilor si a politicilor publice. Faptul că electoratul preferă democratic un discurs în care valorile liberale sunt puse sub semnul întrebării este semnul unei sănătoase reacții critice cu privire la fundamentele organizării noastre sociale și politice, fără de care o democrație riscă să devină o formă fără fond. Intre liberalism și democrație nu este întotdeauna o relație armonioasă, există situații când au interese divergente, din această perspectivă nu democrația este acum în recul ci liberalismul care se vede contestat din ce în ce mai puternic ca urmare a efectelor crizei economice chiar în statele care formează nucleul său dur, statele occidentale.

Mai contează poporul în lumea manipulării tehnologice, a social-media și a demagogiei ?

Abia acum vocea poporului devine extrem de importantă. În vechea organizare în care mass-media era un filtru prin care numai anumite idei reușeau să ajungă la marea masă, poporul nu putea să aleagă decât variantele prea-probate de un anumit consens al elitelor, politice, intelectuale, economice, sociale, care guvernau viața publică. Fără ajutorul sistemului era imposibil până și unui demagog genial să poată manipula poporul. Practic demagogia era apanajul strict al puterii, ceea ce a făcut de exemplu ca Hitler sau Stalin să aibă o influență atât de nefastă , odată ce un demagog ajunge la putere are monopolul de facto al instrumentelor de manipulare ceea ce face imposibilă contracararea lui pe scară largă. Acum avansul în tehnologia telecomunicațiilor și social media aruncă în aer această paradigmă cu efecte benefice dar și efecte neplăcute. Pentru consensul liberal al elitelor, social media prin excelență greu de controlat reprezintă o breșă inacceptabilă care riscă să arunce în aer realitatea “oficială”. Pe de altă parte revine agora, ideile nu mai au monopol, nu mai exista surse obiective dincolo de orice bănuială, dezbaterea coboară la același nivel, pentru democrație este foarte bine, pentru valorile liberale s-ar putea să nu fie așa de comod. Dar acum poporul trebuie convins pe limba lui, discursul cu autoritate filtrat de sistemul oficial devine un discurs oarecare într-un cor de discursuri concurente și divergente. Abia acum poporul devine un arbitru și vocea lui capătă însemnătate, Asta nu înseamnă neapărat că poporul are dreptate mereu, riscul ca poporul să fie vrăjit de demagogi este cu atât mai mare( nu mai există filtrul), dar simultan și mai limitat (nu mai există monopolul), demagogii pot fi ușor confruntați în public, nimeni nu mai are monopolul canalelor de comunicare.

Daca mesajul public este distorsionat, cum poate fi restabilita legătura intre factorii de decizie si popor ?

Mesajul public nu este distorsionat ci polimorf, ține de natura sa publică și liberă ca el să conțină distorsiuni, reinterpretări , neînțelegeri, Ceea ce este necesar acum ca oricând in democrație este o comunicare continuă, multi-direcțională, un angajament din partea elitelor de a aborda toate păturile sociale și din partea poporului a unui efort de adaptare critică la noua realitate diversă. Aici educația este esențială. O educație care să pună în centru dialogul, cooperarea, discernământul, angajamentul critic. Din păcate o educație centrată pe abilități și pe informații nu reușește să creeze acel fond necesar existenței într-o societate pluralistă angajată continuu într-o dezbatere și negociere. Aici există soluții eficiente doar pe termen mediu și lung. Pe termen scurt o mai mare transparență a factorilor de decizie ar fi salutară, o adecvare a discursului la nivelul de înțelegere comun, și o mai mare înțelegere a unui adevăr fundamental, pe care îl știm de la Aristotel și îl tot repetam fără să ni-l însușim: Poporul și elitele trebuie să colaboreze, mărirea unora este strict legată de bunăstarea celorlalți. Elitele nu trebuie să disprețuiască poporul, iar poporul nu trebuie să își urască elitele. Dar pentru asta trebuie ca ele să comunice mereu, să întrebe, să explice, să negocieze, să tină cont de părerea celorlalți și mai ales să se asculte reciproc.

Laurențiu Gheorghe este doctor în filosofie, Universitatea București.

de Petre Bădică

 
Tags: , ,

Leave a Comment

CAPTCHA
*