Franța lui Macron. En Marche spre…?

Iun 25th, 2017 | Categorie: Editorial

Emmanuel Macron învingător cu un procentaj de 66,1% la alegerile din 7 Mai a fost investit recent ca al 8-lea preşedinte al Republicii Franceze. Susţinut de gruparea En Marche!, o mişcare politică de construcţie personală apărută în 2016 pe fondul agravării condiţiilor de trai din Franţa, miracolul victoriei s-a petrecut după 2 tururi de scrutin.
Hexagonul a trăit periculos în ultimii ani într-un conţinut fragil amestecat, accentuat de o criză a emigraţiei la Marea Mediterană, dar şi de o ameninţare teroristă care a bulversat cu evenimente sângeroase actualităţile jurnalelor de ştiri.


Pe 17 Mai, la doar trei zile de la ceremonia de investire petrecută la palatul Élysée a fost anunţat şi noul prim-ministru Édouard Philippe. Guvernul deja a procedat la măsuri ferme, sarcina imediată fiind pregătirea alegerilor legislative. Campania electorală a început pe 22 Mai şi se finalizează în săptămâna 11-18 Iunie când cetăţenii votează 577 de membri ai Adunării Naţionale. Se anticipează în ce proporţii o istorie o va repeta pe alta, partidul de formaţie civică La République en Marche! al lui Macron primeşte acum bezele zilnice din toate zonele politicului, iar procentul de 24% cu care a fost cotat acum o lună este în urcare sigură. Republicani, ecologişti şi socialişti eterogeni pactizează pentru ce se doreşte a deveni un bine comun. De la primul consiliu de miniştri la care a participat şi noul preşedinte, opinia publică a aflat despre o compoziţie omogenă a executivului francez format din … 11 bărbaţi şi 11 femei! Pro Macron-ismul se confundă la guvern cu o serie de lideri proveniţi din Societatea Civilă, un adaus de tehnocraţi şi membrii ai Comitetului Olimpic, Laura Flessel insolitul ministru al Sporturilor fiind o fostă campioană la scrimă!

Pe 11 Iunie s-a constatat scriptic succesul noului val din politica Franţei. Încrederea electoratului a urcat cu 8 % în doar 40 de zile, partidul lui Macron, ”La République en Marche!” a adunat 32% din voturile francezilor, în primul tur al alegerilor legislative şi a câştigat astfel majoritatea în Adunarea Naţională de la Paris, forul legiuitor al ţării.

Conform presei franceze iteraţia de guvernare Macroniană va arăta o preocupare constantă de a reduce deficitul bugetar. Emmanuel Macron însuşi a ocupat o vreme fotoliul de ministru al Economiei şi cunoaşte amănunte neplăcute ale decalajelor planificării centralizate din bugetele ultimilor 10 ani. Conform publicaţiei L’Express cea mai mare problemă a Franţei acum este datoria publică. În timpul preşedinţiei Hollande coeficientul a crescut doar într-un an de la 95,6% la 96.3% din Produsul Intern Brut. Cum în cincinalul Macron se prefigurează îndeplinirea promisiunii de a realiza 50 de miliarde Euro investiţii ale statului în economie, creşterea veniturilor bugetare prin privatizări ale unor mari companii de stat este într-o dezbatere publică agitată.

Agenda încărcată cu politici externe flexibile – un atu în campania electorală prezidenţială, un mod de a reface politica Europei

O deşteptare a neoliberalismului este aşteptată cu interes în UE deşi un rafinat conservatorism al Uniunii Europene este pus pe tapet în paginile publicaţiei LeMonde, care a deconspirat şi prima întâlnire la nivel internaţional, la Berlin cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei. Planul întocmit de Macron în perioada 2016-2017 prevede o Franţă încadrată în strânse relaţii economice cu europenii. Menţinerea acordurilor actuale rămâne prioritară. Se va conlucra la strategii sociale, relaxarea unor clauze fiscale sau de mediu. Totuşi se va discuta despre crearea de sancţiuni comerciale agreate în cazul încălcării acordurilor existente şi a celor care vor fi renegociate pentru că situaţia stranie a Regatului Unit al Marii Britanii o impune. Se dezvoltă redefiniri în scopurile de reintegrare ale vecinului de peste Marea Mânecii, dar şi calcule complicate ale unor măsuri fiscale ataşate schimburilor bilaterale.
Programul Macron propune o continuitate favorabilă fostelor colonii ale Imperiului Francez. Canada este inclusă ca beneficiară a acordului CETA de comerţ liber între cele 2 entităţi statale. La nivel intercontinental Macron propune folosirea unui moment potrivit de a negocia “UE-ca-un-tot-unitar” cu China, un altfel de tratat de neagresiune politică, pe teme comerciale şi ecologice. Menţinerea unor instrumente forte anti-dumping au fost declamate în timpul campaniei electorale aproape în acelaşi mod precum în America anului 2016.
Prima întâlnire cu Donald Trump s-a desfăşurat la Bruxelles, pe 25 Mai, la finalul turneului preşedintelui american peste graniţe. De altfel Donald Trump a fost printre primii care l-a felicitat pe Emmanuel Macron într-o convorbire telefonică pentru victoria din alegeri.
Cel mai delicat miting la nivel înalt a fost cu lider-ul de la Kremlin, Vladimir Putin. Acesta a fost invitat la Paris cu ocazia sărbătoririi tri-centenarului vizitei ţarului Petru cel Mare la Versailles, eveniment istoric petrecut în 1717. 29 Mai, o aniversare puţin neobişnuită ca amploare, dar utilă dacă se doreşte dezgheţarea unui dialog franco-rus, compromis după conflictele din Georgia şi Ucraina, dezacordurile fiind accentuate de situaţia din Orientul Mijlociu în urma războaielor civile din Siria şi Irak.

Comportare Unitară a polilor de putere în actul de guvernare francez

Este cert lupta între palate este doar un concept la nivelul realizării unui dialog de idei concludente Preşedinte – Guvern la Paris. Se întâmplă să fie uzitat de către francezi doar în cazuri limită, după ce se constată erodarea bruscă a opţiunilor de vot ale cetăţenilor, repoziţionări în Adunarea Naţională care produc moţiuni de cenzură reuşite ş.a.m.d.. Se ştie în România termenul a căpătat alte conotaţii după 2004, an de când sistemul electoral autohton suferă din lipsa sincronismului. O dată la 20 de ani românii “ar beneficia” {aproape forţând “întâmplarea”} de şansa de a schimba concomitent paradigma politicii de guvernare cu oameni noi.
În Franţa schimbarea culorii politice la guvernare se face prin intermediul alegerilor prezidenţiale. Laitmotivul politic în 2017 a fost descris de sforţările proprii de credibilizare ale activităţilor mişcării en Marche!. Cu programul politic al opozantei Marine Le Pen se garanta o criză de proiect a unei mari entităţi statale. Francezii sunt felicitaţi aproape zilnic printre rânduri de către mass-media internaţională pentru alegerea făcută la 7 Mai. Vizibilizat ca atare, Emmanuel Macron este deseori prezentat ca fiind cel mai tânăr politician care reuşeşte să ajungă preşedinte într-o ţară de mari dimensiuni. El promite o Franţă mai înstărită, datoare totuşi să reabiliteaze prestigiul propriilor proiecte. Şi mai ales să regăsească o identitate justă pentru toţi membrii aspiranţi sau cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

de Lucian MORAR

 
Tags: , , ,

Leave a Comment

CAPTCHA
*