Universitățile americane i-au lăsat corijenți pe Pop și Andronescu

Oct 24th, 2017 | Categorie: Controverse, Editorial

Eficiența este singurul criteriu în evaluarea oricărui profesor. Cadrele didactice trebuie răsplătite și atunci când reușesc să țină copiii în școli, îi transformă în muncitori calificați ori în buni profesioniști, nu doar pentru că aduc României medalii la olimpiadele internaționale.

Ministrul Educației, Liviu Pop, a anunțat că se ia în calcul, la iniţiativa senatoarei (și președintei a Comisiei de Învățământ) Ecaterina Andronescu, ca profesorii din şcolile de renume să fie încadraţi pe o grilă diferită de salarizare faţă de restul cadrelor didactice. ”În ce priveşte propunerea doamnei Andronescu de a încadra altfel profesorii din școlile de elită, acesta e un punct care trebuie să existe la nivelul Legii Educaţiei, dar nu ştiu acum cum ar trebui formulat, pentru că ştim care e problema cu finanţarea per elev şi tot ce înseamnă descentralizarea”, a mai spus Liviu Pop.

Să vină medaliile la băieți

Astfel au considerat Andronescu și Pop că sprijină performanța în educație. Din păcate, susțin doar elitismul prost înțeles. Printre rezultatele palpabile ale acestui demers: mai multe medalii la olimpiadele internaționale și creșterea numărului de elevi care vor lua calea marilor universități ale lumii.

O asemenea măsură reprezintă o fărâmă din demersul necesar pentru ca tinerii de mâine să fie bine pregătiți pentru piața muncii globalizate. Să mă explic. SUA au declarat, la începutul anului 2000, că siguranța națională depinde de calitatea sistemului educațional. Michelle Rhee, fost cancelar pentru educație la Washington, a declarat în 2010 că “trebuie să tratăm educația ca pe o problemă economică”. Corelația era simplă: SUA începeau să piardă supremația economică în fața puterilor din Asia. În același timp, elevii din SUA se prăbușiseră la testele PISA de pe primul loc (în secolul trecut), pe 32 (la matematică), 17 (lectură), 31 (științe).

Pentru a stopa declinul economic și educațional (care mergeau mână în mână), în 2010, statul Colorado introduce o reformă în educație bazată pe cinci principii. La primul dintre ele a făcut referire, după ureche, doamna Andronescu.

Titularizare pe trei ani

În primul rând, s-a decis stabilirea unor trepte profesionale pentru profesorii și directorii identificați ca fiind foarte eficienți. S-a propus ca cei mai buni 20 de profesori din stat să fie înregistrați video, pentru a putea fi urmăriți de alți colegi. De asemenea, s-a creat o platformă unde și-au încărcat lecțiile. Acești profesori, și numai aceștia, urmau să fie plătiți suplimentar și nicidecum toți profesorii, la grămadă, din toate școlile la care preda fiecare dintre cei 20 de profesori de matematică. Așa cum, de altfel, propune doamna Andronescu în România.

În doilea rând, evaluarea profesorilor și a directorilor se făcea, în proporție de cel puțin 50%, pe baza rezultatelor elevilor. Foarte important: se evalua strict evoluția elevului în respectivul an școlar. Nu conta la ce nivel începea școala. Comparația și, implicit, evaluarea profesorului se făceau raportat la nivelul educațional al copilului la finalul anului de studiu.

Reprezentanții statului Colorado doreau ca ocuparea unui post să se facă doar pe baza performanțelor, și nu a vechimii. Asta însemna că titularizarea nu era eliminată, ci câștigată și recâștigată. În loc ca un profesor să își câștige titularizarea permanent, acesta trebuia să își câștige postul după trei ani consecutivi, când primea și calificativul „profesor eficient“. Dacă primea doi ani consecutiv calificativul „ineficient“, pierdea titularizarea.

În România, va curge sânge

Al patrulea principiu: dacă, anterior, legea spunea că, în cazul reducerilor de personal, ultimii veniți erau primii plecați, acum primul criteriu era eficiența profesorilor. În fine, al cincilea principiu le oferea directorilor americani posibilitatea de a-și angaja singuri profesorii. Profesorii care nu erau angajați pe merit de nicio școală erau eliberați după un an.

Să ne imaginăm o Românie care ar apela la soluțiile recomandate de specialiștii americani. Unii profesori ar protesta pentru că li se contestă titularizarea. Mulți directori vor abuza de puterea de a face angajări discreționar și vor umple cancelariile cu neamuri și pile. Sindicatele vor urla că este un atentat la grila de salarizare bazată pe grade, vechime etc. Iar ministrul Educației, probabil, nu va mai înțelege ce mai are de făcut dacă nu poate impune discreționari inspectori școlari, manuale și auxiliare.

În schimb, American Federation of Teachers, care avea 1,5 milioane de membri, a susținut inițiativele. O parte din informații au fost culese din lucrarea lui Thomas Friedman și Michael Mandelbaum – „Ce am fost“.

De ce privim în direcția greșită

Logica premierii tuturor profesorilor din școlile cu tradiție este una populist-comunistă prin însuși modul de implementare a creșterii la comun a salariilor. În liceele unde se intră cu medii de peste 9 nu există garanția că toți profesorii sunt la același nivel ridicat. Stimularea cadrelor didactice doar din liceele de elită ar putea determina o profesionalizare ridicată a acestora, care se va răsfrânge asupra unei pături extrem de restrânse de elevi.

Acești elevi sunt, oricum, favorizați prin faptul că provin din familii potente financiar, cu un acces facil la mijloacele moderne de informare, dar și la infrastructura generală a unui mare oraș. Trebuie răsplătită performanța didactică a învățătorului dintr-o comunitate defavorizată care își duce, cu success, toți elevii înspre gimnaziu, reducând abandonul școlar, capitol la care România este prima în Europa.

Premiat trebuie să fie profesorul tenace care, într-un oraș monoindustrial cu șomaj ridicat, are un procent ridicat de elevi intrați la liceu sau la o școală profesională.

Cu bani trebuie motivat și profesorul de liceu care reușește să mențină treaz intreresul elevilor pentru studiu, astfel încât aceștia să ajungă, în final, să ia bacalaureatul. În România, cifrele corecte arată că doar 57% din copiii de 18 ani iau examenul maturității.

de Petre Bădică

 
Tags: , ,

Leave a Comment

CAPTCHA
*