Lumea înapoi într-o fundătură ideologică

Mar 20th, 2018 | Categorie: Editorial

Despre cum se pregăteşte un Donald Trump vindicativ cu un set vechi de idei poţi afla detalii din oră în oră de la reţele de ştiri. Consecinţele evidenţiate vin nu numai din comunicatele Casei Albe, ci şi din frenezia care a cuprins echipa sa foarte ocupată cu investigarea doleanţelor imediate apărute după schimbări rapide operate de guvern.

Nu există îndoieli sloganul “America First” nu-şi poate împlini menirea fără o strategie de super-taxare a produselor venite de pe alte meleaguri, un anunţ recent cutremurător pentru mediul de afaceri.

Jenaţi de importurile care ar sufoca autohtonismul industrial, opunerea apare în discursurile politicienilor naţionalişti de la Washington de 3 decenii. Impunerea grilei de impozitare a produselor metalurgice provenite din import în SUA a făcut opinie contrariată şi în Uniunea Europeană. Vocea cea mai avizată din Franţa, ministrul economiei Bruno Le Maire a emis o opinie optimistă despre pregătirea deosebită a francezilor pentru luptele dificile din comerţul internaţional survenite odată cu anunţurile administraţiei de la Washington. Ei ştiu că după o masură unilaterală cifrele vor vorbi de la sine. Deocamdată CNN afişează indici ai burselor în scădere, numărul tranzacţiilor s-a erodat, vina fiind atribuită adeseori de analişti preşedintelui Trump. Acesta însă marşează pe politici tip Next cu personalul angajat la guvernare. Pe 13 Martie Mike Pompeo l-a înlocuit pe Rex Tillerson, secretarul de stat responsabil cu politica externă a SUA, din cauza gestionării defectuoase a dosarului Iran, o ţară mare producătoare de carburanţi. Subiectivarea unui război a coincis cu deturnarea destinului unui politician critic, dar totuşi loial creării unui climat propice tranzacţiilor cu petrol dorite de majoritatea celor din Partidul Republican. Tillerson a lucrat anterior la Compania petrolieră Exxon Mobile din 1975.
Surprinsă între termenii protecţionism şi suprataxare, politica externă americană se va salva în 2018 cu o figură nouă, totuşi de incompletitudine. Exprimările încleştate din 2017 asupra unui conflict cu regimul dictatorial al lui Kim Yong Un din Coreea de Nord au fost înlocuite prin afişarea soluţiei paradoxale a fixării unei întâlniri diplomatice la cel mai înalt nivel. În Peninsula Coreea câmpul tactic al conflictului de 70 de ani dintre comunism şi consumerismul democrat sau republican depinde la Nord de un Kim Yong Un deprins în numai 2 luni cu măsuri de relaxare încurajate de politica dusă în timpul Jocurilor Olimpice de guvernul aliat cu SUA de la Seoul. În Sud se vorbeşte despre acorduri, afaceri dar mai importante transpar reacţiile internaţionale la apariţia gadget-ului Samsung Galaxy S9, efigia capitalismului high-tech sud-coreean! La Paris experţii descriu seria Galaxy S9 cu care se iese efectiv pe tarabe săptămâna viitoare ca prea simplu de anticipat, prea asemănătoare cu seria Galaxy S8! Deci nimic cu care ar suprinde în mod plăcut cumpărătorii avizaţi din Europa, care citesc îndeobşte o presă electronică deloc favorabilă asiaticilor în ultimii doi ani!

Astfel “război”, cuvântul magic înfricoşător pentru mase apare în alt context geografic, fiind pronunţat în presa marelui business de aliaţi tradiţionali ai americanilor, confruntaţi cu scăderea beneficiilor din exporturile de pe piaţa americană. Contramăsuri în Uniunea Europeană pot afecta afacerile Online ale giganţilor americani de profil. FaceBook, Google, Twitter, Apple sunt câteva entităţi deja frecventate de autoritarismul Uniunii Europene!

Reîntoarcerea pe eşichier a campionului contra-spionilor Vladimir Putin

Ambiţiile de Martie la Moscova au identificat noţiuni, strategii şi resurse de reconstituire a unei superputeri, sub directa îndrumare a lui Vladimir Putin. A fost remarcată transformarea mesajului liderului etern, aliniat la necesitatea cazonă de a ameninţa militar blocul opus ideologic cu un nou set de arme clamate invincibile. Chiar dacă unii afirmă că se joacă poker la cacealma în privinţa noilor rachete hipersonice ruseşti o criză a declaraţiilor belicoase pe acest segment se anunţă de durată!
Celelalte ponoase din Războiul Rece al Secolului 20 care au oripilat opinia publică mondială s-au arătat prin Anglia, unde un agent de servicii speciale rus – general azilant în Occident ar fi suferit o tragedie. La Londra după cercetări judicioase întreprinse de britanici s-a constatat evidenţa tentativei de pedepsire a respectivului atacat cu substanţe letale. Ştirile converg în a incrimina Moscova, redefinită din nou capitală a Imperiului Răului. Însă ţinta acestui scenariu horror este percepută a impacta inducerea groazei asupra finalului funest pentru posibilii trădători ai Rusiei Putiniene. De altfel Vladimir Putin a fost reales pe 18 Martie pentru un alt mandat de preşedinte cu un procent de peste 70%, dominând copios pe plan intern viaţa politică !.

Odiseea Spaţială a supravieţuit ca armă principială a propagandismului politic în ambele tabere

În Statele Unite au existat suficiente momente de uluială naţională furnizate de aventurile agenţiei spaţiale NASA, care a dus totuşi primul om pe Lună, cel mai mediatizat succes al SUA în competiţia ideologică de opunere la regimul sovietic în Secolul 20. De cele mai multe ori evenimentele au fost corelaţionate politic. Dezastrul navetei Challenger din 1986 s-a produs în ziua prezentării importantului Discurs Asupra Stării Naţiunii de către preşedintele republican Ronald Reagan, reales de un popor care suporta corecţiile drastice ale unei recesiuni oprite miraculos de 4 ani de guvernare a Partidului Republican. Reluarea cu mari emoţii a zborurilor extra-terestre NASA la 3 ani de la acel accident a coincis cu închiderea conflictelor Vest-Est de o guvernare republicană de succes, prin acorduri parafate în perioada istoriei vii 1988-1989 cu Mihail Gorbaciov, Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Secolul 21 a consemnat inserarea magnaţilor în industria spaţială. Panaceu al liberalismului americănesc, iniţiativa privată este dominată de omniprezenţa lui Elon Musk, un magnat impus de gigantescul nevoii mass-media de a revoluţiona publicul cu … ultimele noutăţi. După ce a lansat cea mai mare rachetă la început de an, zilele acestea aflăm despre depăşirea barierei imposibilului, domnul Musk va contribui la colonizarea Planetei Marte începând cu experimente planificate în 2019. Prin Februarie acelaşi Elon Musk anunţa crearea unei reţele de sateliţi de joasă altitudine care va furniza Internet oriunde pe globul pământesc. Totuşi ideea a fost iniţiată după 1990 de firma Motorola, dar nu ar fi fost implementată definitiv datorită costurilor ridicate de exploatare.
Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume a investit şi el în noi sisteme de rachete cu care se gândeşte că poate plasa sateliţi pe orbită.
Guvernul american speră în menţinerea unui climat concurenţial pe un domeniu în care visătorii au apărut însă şi cu tehnologii neomologate, dar cu preţuri de lansare extrem de tentante. Rata de eşec este ridicată, modalitatea propusă de a trimite obiecte în spaţiu şochează deseori. Menţionabile în acest sens sunt eforturile unei firme mici de a trimite de pe un plan înclinat, prin catalputare sateliţi!
Un alt mit uzitat recent de agenţia spaţială NASA este al locurilor îndepărtate din univers favorabile traiului omenesc. Numele sistemului TRAPPIST a intrat recent în dezbaterile astro-fizicienilor care au calculat 5% apă în compoziţia a patru planete, concentraţie suficientă pentru menţinerea vieţii. Recordurile de fotografiere ale agenţiei cad aproape lunar, robotul Opportunity de pe Marte are peste 5 000 de zile în slujba NASA, deşi a fost proiectat pentru 90 de zile de funcţionare în condiţii vitrege. Concluzia ar fi pe Marte simplu de denotat, mediul marţian nu este chiar atât de ostil. Filmele artistice de ficţiune au pregătit viziunea chiar asupra prelungirii vieţii, o speranţă pâlpâie asupra existenţei locului veşniciei din Univers. Banii contribuabililor sau investitorilor companiilor spaţiale private sunt cheltuiţi aşadar cu pretexte stabile.
Pe canale TV de tip Discovery se şi observă un interes vădit la nivelul poporenilor americani care licitează sume importante pentru a colecţiona obiecte legate de cucerirea spaţiului.

În Rusia lider-ul politic se sprijină pe trecutul glorios al aventurii spaţiale sovietice din Secolul 20 prin diferite subterfugii al prestigiului extins şi spre alte domenii. Lipsiţi de unele certitudini planificatorii propagandei ruse se apropie de un suprarealism necesar edificării mândriei nationale. De exemplu dacă trofeul rivalilor ligii Nord-Americane de hockey se numeşte Stanley Cup, în Rusia primul om în spaţiul extraterestru Yuri Gagarin dă numele competiţiei “Gagarin Cup” în cel mai important sport redefinit astfel concomitent Jocurilor Olimpice de la Soci. Trofeul este mediatizat într-un vast campionat intercontinental Euro-Asiatic de hockey în care supremaţia va fi disputată şi anul acesta de Campionii Olimpici la Hockey de la PyeongChang, medaliaţi în Februarie 2018 la Kremlin într-un cadru festiv de către Vladimir Putin.
Totodată ca şi cum ar dori să contrazică aprecierile asupra deschiderilor anterioare, Vladimir Putin a anunţat simpatia sa pentru reînarmarea spaţiului extraterestru. Desăvârşirea propriilor rachete se va emancipa pentru a ţine pasul cu concurenţa americană care a fost criticată aspru la Moscova pentru că a încalcat unele acorduri bilaterale, a ridicat scuturi antirachetă sau ar fi intervenit pur şi simplu peste interesele Rusiei. Totuşi celebrul program în care Rusia a avut continuitate Staţia Spaţială Internaţională beneficiază încă de suportul regimului de la Moscova. Iar în 2017 Agenţia Spaţiala Europeană a finalizat trimiterea a 2 sonde de explorare spre Marte cu ajutorul rachetelor ruseşti, subfinanţate de Uniunea Europeană. Roboţii Uniunii Europene ar trebui să transmită imagini de la nivelul solului planetei roşii.

Dar alte colaborări vor fi redefinite numai în deceniul următor. Aproape o certitudine, Rusia nu va mai contribui conceptual la proiectul Staţiei Spaţiale Internaţionale iar americanii ar dori privatizarea unor procente importante din investiţia proprie.

de Morar LUCIAN

 
Tags: ,

Leave a Comment

*